Novacaine

Foodie food food

2010-04-09T14:29:00.005+01:00

Season 2 of Heston Blumenthal's feasts started and oh boy, did it start big: the first show had Charlie and the Chocolate Factory as an inspiration. I am still struggling to find clips from it, which is frustrating, because it was so cool words are not enough to describe it and I think everybody in the world should see it, it is so beyond food. It's basically making magic come true. But watch this space, I just might deliver the goodies. Let me just say... there was lickable wallpaper. Dude!

Talking about food and foodies, I've been thinking about something that kind of upsets me. I have so much respect for these professional cooks who have obviously been through so much sweat and so many years to refine their art, and trust me, after seeing a pretty stirring documentary about the Michelin star craze, even without that, it's just so soul consuming, passion for food and doing it right professionally, isn't it? So in light of this, just because you cook at home and then write about it on the internet, I really don't think gives you the right to call yourself a Chef, not even as a wise crack. Especially if you are a food lover, thus supposedly have respect for people who dedicated their whole lives to it. Upsetting.

With that in mind, I shall resume my clip hunt. Heston, where are you hiding?

My perfect day in Amsterdam

2010-02-08T16:09:00.008+01:00

I recently managed to spend the perfect day in Amsterdam, on my own even, and I was so happy with the plans I had made I thought it would be worth sharing. Obviously, this was all tailored to my current interests, but still, I think I managed to fit in a good day's activities, varied and quite relaxed at the same time. It all started when I very suddenly jumped on the train and went over for the week-end to keep my husband company, since he had to work there for a week. But since the company resumed to the PM, as he was working during the day, I had to keep myself amused. I also have to mention that the first time I was in Amsterdam I found the city to be pretty unfriendly and not particularly lovely in any way. But this day really changed my perception of it all. So here's my itinerary, very happily fulfilled on a cold but sunny Saturday.

I woke up in one of the coolest hotels I've ever stayed in, CitizenM. It really is a concept hotel and our room resembled a futuristic moon pod. It was small, but so awesome that it just doesn't matter. It makes you feel different about having the toilet in the middle of the room, and the bed was more of a big, high playground! Plus, the remote that controlled everything from the colors of the neon lights to the TV and the blinds gave everything a very handy feel. Also, the texts on the shampoo bottles and soap were a really good read. I warmly recommend it, there's a lot of really nice quirks to it and you have to experience it to fully grasp it.

I decided to walk to the center (4 km distance), where I actually wanted to visit the famous 9 shopping streets, since I was in a vintage/antique shop browsing type of mood. And browse I did. There's something still charming to me in looking around in one of those really crowded antique shops where you find anything from old plastic Mickey Mouse toys to silver milk cups to vintage coloring books. The center was also oddly quiet when I got there, and that teamed up with the really cold, crisp morning light, made for a cool little atmosphere.

After walking around for quite a bit, I went and had a nice surf and turf in a steak place and decided to head for my next destination: the Kochxbos art gallery, a very small but very cool little place that displays lowbrow art. The first thing that jumped at me when I walked in was this Mark Ryden print, big and lovely and swoon-worthy. I also spent a few minutes staring at a Lori Earley painting, wondering if it was the original, only to realise it was simply printed on canvas. It looked amazing and I am now starting to understand why they are so damn expensive.

Really close to the gallery, on the street, there was a really cute handmade/vintage market. Even though the stalls were already being taken apart since it was pretty late already, I saw some really nice things and I'd definitely go back there to check it out properly. Actually, I think this is what I liked most about my day: walking around from target to target you come across a lot of things you didn't plan for or expect, and that just makes the experience even better. Walking around like this is a really good photo op as well, as personally I am a sucker for mosaic tiles at building entrances and just small cute details that pop up here and there, which you can only notice if you attack the city by foot.

My last destination meant I had to walk all the way over to the train station, which in itself is a beautiful place (from the outside at least). But my final stop was actually a vinyl toy store I sometimes order stuff from over the internet, so I thought this would be a good oportunity to see it live. I looked around, I picked up a few tokidoki pieces I've wanted for a while and I started to make my way back to the hotel, where the husband was waiting to take me to dinner. Luckily enough, although I was almost okay with the idea of walking all the way home, I came across the perfect tram station, and thus proceeded back in style.

Back in the room I looked through all the little things I had collected in my day's travels. The "pray", as it were. The best investment, next to the colorful and fun bits i picked up here and there, was an American Apparel dress you can wear in around 15 different ways. So as I spent the next half hour trying it on in every which way possible, I reflected back on my hard day and I realised I shall never again plan for too much, as I have in past holidays, and will be easy on myself, my brain and my legs, letting the city make stuff happen rather than me forcing it to.

C'est Christmas!

2009-12-14T11:39:00.005+01:00

Yep, we are officially inside extended Christmas times. They smell like candied almonds and strawberry waffles, and they taste like sage and bread candy, mushrooms with garlic sauce, roasted chestnuts and warm raspberry punch. Because I am not one for mulled wine much.
What's it look like you ask? It looks like this...

Driving to Paris in a few days, good stuff to look forward to.

Thing of the day: Eyesores. Everything I wanted to say but didn't know how.

What's new, pussycat

2009-11-26T11:30:00.007+01:00

* I'm lazy. Haven't written here for so long, and I'm kind of sad about it. Back in the good days, I was smart enough to keep this as an archive of whatever interested me at that particular moment or what was going on in my life. I lost that and I want it back.

* I've been spending a lot of time with art books (the low brow kind) and my toy collection, finding quirky patterns. Like designers having wives of Asian origin (David Horvath, Ray Caesar, Tim Biskup) or shockingly similar artists pairing up romantically (see Mark Ryden and Marion Peck or Brandt Peters and Kathie Olivas). It's kinda funny to come across little trivia things like that in my travels.

* We've done so much fun stuff lately. Just little things, like playing Guitar Hero 'till late at night (me on drums, husband on guitar), or baking (legendary cheesecake from the hubby) or making our own toys or cooking fancy meals at home or going to have all-you-can-eat shrimp at this place on the same night they do speed dating (watching that stuff's better than a show). But my favourite has to be going for dinner to our sushi place and then driving around. It's not voyeurism in a bad way, but I really love it when it gets dark and you can see inside people's houses. Every little glimpse of a strange cupboard or a cool wall or a collection of pictures, or whatever one might spot while passing by in the car looking at the lit windows... it's special. It makes you think of the people who are living there and what they might be like. It's a good exercise of imagination and it makes you look at your own life from the outside a little. I don't wanna get overly romantic, but it is something I find quite cool.

* Movies. Loved: The Boat That Rocked, Tattoo (2002, Germany). Hated: Babel. Not sure about: Watchmen. It's either brilliant or retarded, I just can't decide yet. It certainly didn't leave me indifferent, but on the other hand it did feel too long and that's never a good sign.

* Books. Been reading a lot of Nick Hornby, and he never disappoints me. No frills, no fancy crap, just honest stories with really nice insights. The guy has quite a gift for taking on different characters' voices. After being really charmed by The Magus and The Collector, John Fowles' The Ebony Tower left me cold. Also reading Nick Cave's The Death of Bunny Munro, but it takes a certain mood to go there. And to add to the insanity: yes, Stieg Larsson's Millenium trilogy is a really good crime read. Looking forward to the second movie, but I know by now they will never live up to the books.

* Now looking forward to a few husband and wife days in Paris before Christmas, then going home for the holidays. We have a few concert tickets lying around waiting for their cues (Dropkick Murphys, Cherry Poppin' Daddies, Skindred and Dave Matthews Band) and I hear there's a David Lynch photography exhibit nearby. Also, for the first time in many years, we're doing something on New Year's Eve. Something other than protesting against the pressure of partying on the night and spending it in PJs in front of the TV. We are getting all dolled up and going to the fanciest hotel in town's Silvester Ball. There's gonna be a jazz band and a 7-course meal and we're gonna pretend we're grown-ups. I wonder if they will think the pink hair is strange.

* In the end, I can not stress this enough: watch Peep Show, Flight of the Conchords and The Mighty Boosh if you get the chance. Brilliant comedy series, and as a devourer of such I still have not found anything as good yet.

And that's what's new. Above, Bunny Love by Marion Peck.

Down to earth, simple, practical and kinda brilliant

2009-11-25T15:05:00.005+01:00

If you wanna make sure your kid grows up to always be cool, Rules for my unborn son will help. A few of my faves:

If you aren't hungry enough to eat an apple, you aren't hungry.

Never push someone off a dock.

Don't pose with booze.

Freud was wrong. Let's move on.

You don't get to choose your own nickname.

Never eat lunch at your desk.

If you need music on the beach, you're missing the point.

Heston's Alice in Wonderland Feast

2009-10-19T10:17:00.006+01:00

So here's something I've never done before: reporting on something I saw on TV last night. Channel 4 has a lovely food extravaganza called Heston's Victorian Feasts, featuring Heston Blumenthal experimenting with old and insane recipes, turning this whole show into basically tripping on acid in three courses. In a surreal ambiance, the guests were invited to jump through the rabbit hole and enjoy a feast made up of reinventions of old Victorian recipes cloaked in inspiration taken from Heston's favourite book, Alice in Wonderland. And this was the menu (more or less accurately, it was late and I didn't wanna take notes):

"DRINK ME" potion - inspired by the same drink in the book, Heston infused milk with six different flavours (toffee, hot buttered toast, turkey, cherry pie, pineapple and custard), then tinted them all pink and jellified every flavour slightly, so he could layer them in the glass. Which by the way was not a glass, it was more of a test tube. Therefore, as the guests indulged, every sip tasted totally different and it all became a "guess the flavour" game. I have to say they got quite a few right, the coolest thing was the look on their face as the flavours changed so dramatically in their mouths. Magical.

Mock turtle soup - this was by far the prettiest food I've ever seen in my life. The dish consisted of a soup plate and a teacup. The soup plate had in it a small turtle-shell made of turnip and swede I think, tiny mushrooms, black truffle cubes, a terrine of condensed pork fat and braised ox tale, micro greens and some other bit I forget. I'm so pissed I didn't find a picture of it on the internets, it was just delightful. Think of this colourful little wonderland in a plate, everything small and cute and colourful and flavoursome due to its condensed state. The teacup had in it the Mad Hatter's teabag: a pocket watch-shaped concentrated beef stock covered in gold leaf, which you had to infuse in hot water, thus making a soup which was then poured over the food toys in the soup plate. Double magical that was.

EDIT: got some more pics and you can see the soup being served here.

The main course I wasn't so enthused about. The idea behind it came from the fact that at some point during Victorian times when food was scarce, this smart fellow decided people should eat more insects - full of protein, free, what's not to like about them? The result was a Victorian garden the size of the whole table, with everything in it edible: flowers, greens, veg, potato pebbles, soil and gravel alleys made out of eel, anchovies, black olives and nuts and many other wonderous things, all this topped with crispy insects injected with a special sauce for extra taste. Now don't get me wrong, it looked great and it was funny to see the guests spoon up earth and eat it, but I just thought it was more of an artifice and I'm not sure the tastes worked great together, it felt more like a mish-mash of stuff put together for the sake of making the garden. Although, maybe it did taste good... I can't know, I wasn't there.

For dessert, Heston made a humungous glow-in-the-dark wibbly-wobbly Absynthe jelly, shaped like a, well, elephant cock, complete with a shaking table operated by dildo motors. It looked quite great. And while this one was more for show, I think, the individual desserts where strawberry, Absynthe and something else jelly with a creamy custard (?) center and served with Earl Grey ice cream. The adult desserts where also served with green balloons filled with helium and Absynth flavour. Inhale and enjoy.

I just really had to get that out. It was pretty freakin' brilliant and I wanna put it down while I still have it fresh in my mind. I'm exhausted.

A bit of Blixa never hurt anyone.

2009-10-15T16:52:00.001+01:00

Purrrty

2009-09-18T14:24:00.005+01:00

I was just watching Project Runway Australia, and it happened to be the "make clothes out of fruit and veg" challenge. And look what a beaut someone found! Never seen it before, it's a type of citrus called Buddha's hand, I just got really excited by it. Nature's so freakin awesome... Okay, back to my cage.

City of the day: Brussels, because I'm shipping my ass there for the week-end in a few hours.

Japanesia, here I came - Introduction

2009-09-09T17:35:00.008+01:00

So, Japan... where to start?

Before we got there I was pretty freaked out about the time difference. I really like my sleep and the simple calculation that if I would have to get up at 9 am there, it would be 2 am for my body, did not make me happy. Oddly enough, because of the long trip my body was totally confused by the time we got to Tokyo, so the next morning I woke up body and mind harmonized, believeing it was indeed 9 am. But let me back up here a little to the first day we got there.

We arrived in Tokyo at 10 am, exhausted and with our bodies basically giving us the finger at every move. It seems my legs don't appreciate being in the same position for 10 hours straight - the nerve. It took us three or four hours to get out of the airport, buy a subway card, get to the hotel by changing two subway lines and check in.
I had been warned that in Japan hotel rooms have a tendency to sway towards the small side. But man, I wasn't ready for this. Let me put it this way: how they got the bed in there, I'll never know. We didn't even have enough room to open our bags, unless we climbed them up on the bed. Otherwise, our bath had everything it needed (other than space of course), the bed was super comfy, there was a TV that would supply many joyous nights of Japanese programming and most importantly, we had air conditioning.
We took a nap and then we went out with some friends Timo made via his company - gotta love international networks. It was my birthday, and I really couldn't have spent it better. We went for a walk in the corporate part of Shinjuku, then to a restaurant where you had to fish for your own dinner, and then to a karaoke place where they had rented us a room.

At the restaurant we had one of the best meals in all the time we were there. Me and Timo both failed at fishing, but one of our companions, Yamamoto-san, took only two minutes to return with the one we proceeded to call "Poor Richard". We had Poor Richard as sashimi, and after his bones served as very exotic decoration, they also turned into a soup, because Japanese people respect their food and nothing is wasted. We also had blue pickles (it was actually aubergines, but still) which broadened my food color palette.

The karaoke part of the night was a true "Lost in Translation" experience. I mean, these folk like their karaoke! So much so that there are numerous skyscrapers (yes, SKYSCRAPERS) full of private karaoke rooms you can rent for yourself and your friends. See, they don't like it our way, where you monkey around with an audience. They are private people. The song choice was so broad that it even got Timo to do a few duets with me - "Country Roads" by Me First and the Gimme Gimmes and "Time Bomb" by Rancid. That's pretty good karaoke in my book any day.

So that was our first contact with Tokyo. I'm gonna structure my thoughts on this trip a little, since there's so much to say. I think there will be a post about the things we've done / seen that made the biggest impact on us, and another one on the things we found strange and different from what we know, culture and social environment wise. I was thinking of also making one with tips and tricks and practical advice on getting around, but meh, just ask if you're thinking of going there, I'm happy to help in private.

"Song of the day": Greg Graffin - Cold as the Clay.

Making a wish (1)

2009-07-09T10:43:00.003+01:00

That one day he will fly me off on a plane, simply to have an anniversary photo shoot with him.

"Song of the day": Dredg - Ireland.

It's official: you suck.

2009-06-29T09:53:00.004+01:00

Here's something I've been pondering quite a bit lately. It's a list of things that used to be cool and new and exciting and special, but that I think are now taking a fast dive into the depths of sucking. And not a moment too soon, might I add.

1. Girls saying stuff like "I've always been more of a tomboy, never getting along with girls, but always really good with boys. When girls were playing with dolls, I was smashing racecars and lusting over that new robot in the toy shop. I'm just one of the guys..." Erm, unless you've got a penis, no, you're not. And if you do, well, that's a totally different discussion.

2. Girls wearing colored dresses at their wedding or Converse shoes instead of proper shoes. Which yes, is a sin I am comitting myself (the latter I mean), but at least I am aware of the suckiness of it all creeping in slowly.

3. The trendiness of celebrities having babies is also living its last days I think. This one doesn't suck actually, it's just not as cool as it has been in the last few years. A lot of babies have been had, a lot of swooning over the little buggers has been done, I guess it's on to the next thing now.

4. Protecting the environment done wrong. I much more respect someone who quietly takes their phone charger out of the plug when the battery is full and all these little things you do around the house out of common sense, than someone who blabs on about how much they love the planet and makes superior speeches about it in public, like they've found some sort of ship they can board to make themselves feel worthy of the space they take up on said Earth. It's just so off-putting it makes me want to set a tree on fire, but I guess this is what happens whenever something good becomes a trend.

More will be added down the line, but to end this for now, let me tell you a little story. A few years back, I bought a skateboard. I wanted to use it as a mean of transport or an alternative to the bike I didn't own then, and obviously not to learn to do tricks or break my neck on some half pipe. Even back then I was too old for that kind of stuff and I am very much aware of the strict limits of my athletic abilities. So I buy it, I ask a friend of a friend a few things about where I should put my feet and such technical details, and I proceed to the park to make myself familiar with the object in question. To make a long story short, after careful scouting for empty alleys where I could suck at it in the process of learning, after countless stupid remarks from random idiots passing by at the sight of a girl meddling with a skateboard, after being banished even from the parking lot of a supermarket because what I was doing seemed "dangerous to the parked cars", I gave up. In total, I think I took that skateboard out ten times. My husband's using it now, so all was not lost. But what I want to say is, sometimes it's okay to let people suck at something. Allow sucking as a learning process.

I guess this is number 5 on my list. Complete morons not letting other people suck in peace. And if you find yourself doing that, well, my friend, you yourself suck.

I conclude with my artist of the day: Travis Louie.

Reading Stephen Fry's "Moab Is My Washpot"

2009-06-29T09:09:00.002+01:00

[...] "Music is the deepest of the arts and deep beneath all arts. [...] I don't know if you have ever taken LSD, but when you do so the doors of perception, as Aldous Huxley, Jim Morrison and their adherents ceaselessly remind us, swing open wide. That is actually the sort of phrase, unless you are William Blake, that only makes sense when there is some LSD actually swimming about inside you. In the cold light of the cup of coffee and banana sandwich that are beside me now it appears to be nonsense, but I expect you know what it is taken to mean. LSD reveals the whatness of things, their quiddity, their essence. The wateriness of water is suddenly revealed to you, the carpetness of carpets, the woodness of wood, the yellowness of yellow, the fingernailness of fingernails, the allness of all, the nothingness of all, the allness of nothing. For me music gives access to every one of these essences of existence, but at a fraction of the social or financial cost of a drug and without the need to cry "Wow!" all the time, which is one of LSD's most distressing and least endearing side-efects.
Other arts do this too, but other arts are for ever confined and anchored by reference. Sculptures are either figuratively representative or physically limited by their material, which is actual and palpable. The words in poems are referential, they breathe with denotation and connotation, suggestion and semantics, coding and signing. Paint is real stuff and the matter of painting contains itself in a frame. Music, in the precision of its form and the mathematical tyranny of its laws, escapes into an eternity of abstraction and an absurd sublime that is everywhere and nowhere at once. The grunt of rosin-rubbed catgut, the saliva-bubble blast of a brass tube, the sweaty-fingered squeak on a guitar fret, all that physicality, all that clumsy "music-making", all that grain of human performance, so much messier that the artfully patinated pentimenti or self-conscious painterly mannerism of the sister arts, transcends itself at the moment of its happening, that moment when music actually becomes, as it makes the journey from the vibrating instrument, the vibrating hi-fi speaker, as it sends those vibrations across to the human tympanum and through the inner ear and into the brain, where the mind is set to vibrate to frequencies of its own making.
The nothingness of music can be moulded by the mood of the listener into the most precise shapes or allowed to float as free as thought; music can follow the academic and theoretical pattern of its own modality or adhere to some narrative or dialectical programme imposed by a friend, a scholar or the composer himself. Music is everything and nothing. It is useless and no limit can be set on its use. Music takes me to places of illimitable sensual and insensate joy, accessing points of ecstasy that no angelic lover could ever locate, or plunging me into gibbering weeping hells of pain that no torturer could ever devise. Music makes me write this sort of maundering adolescent nonsense without embarrassment. Music is in fact the dog's bollocks. Nothing else comes close." [...]

I conclude with my "song of the day": The Grit - Straight Out the Alley.

This sequel did not suck

2009-06-29T08:43:00.004+01:00

A few words of advice, if you haven't seen it already: it's damn long, so don't go to late screenings because if you're tired it's hard to follow the metal screeching and fusing and battle action. You won't know who's who and who's winning or whatta-whatta's going on. Two, try to sit as far back as possible, that transforming stuff's fast and you totally can't fully enjoy it if you're sitting too close to the screen. Thrice, I wish that ice-cream van got more screen time, but I guess Bumblebee's gotta do.

I conclude with my "cool person of the day": Invertebra.

What's in a name

2009-06-15T09:36:00.004+01:00

Let's face it, every word and therefore name has a unique personality stigma attached to it. You hear it and it triggers a certain mood, or instantly gives you a certain feel of the said word or name. If you're Romanian, when you hear the name "Vasile" you think of a thick-skinned, sun-burnt man from the countryside, if you hear "galoshes" you think of a posh English man trotting about on a rainy London day, if you hear "cinnamon" you think of warm childhood mornings and your grandma's cooking. Of course, every interpretation of any word depends on the hearer's perspective on things and life experience, but there is, as in all things, an agreed "general" opinion established by the majority or if you will, by the so called "normal" class. The reason I'm going on about this is that this past week-end my perception of one certain name has done a very unexpected 360 on me. I'm talking about The Hague.

I'm not sure what imagery others get in their heads from hearing of this city, but for me it used to be, until this past Saturday, international politics, trials, Queen Beatrix and Milosevic. When I thought of it, I pictured something dry, grey and boring, resembling the UN quarters in Vienna. Which shows how much imagination I have.

On Friday, the husband, kind of tired of my moaning about how because of the wedding costs we can't really afford to up and fly to wherever we feel like when we're bored of Düsseldork, said he'll take me out for a roadtrip. I like roadtrips, especially because I get to pick the music and we make numerous stops at gas stations to buy guilty pleasure snacks under the pretext of "hunger". So on Saturday morning we left the house armed with our cameras, CDs galore freshly picked off the shelf and an assortment of beef jerkey he brought back from the States. We drove and drove (I had no idea to where, and as it turns out, neither had he) until we hit a roadblock and I fell asleep. I tend to do that in cars.

When I woke up we were stopped in a gas station in The Netherlands and the husband was getting directions. He shyly admitted he was going to take me to this one place, but it's so remote it doesn't even show up on the GPS, so the man in the gas station told him to take me somewhere else, really close. This is how we ended up in The Hague, the Scheveningen district to be precise.

Now, I've never been a girl to get excited by the sea, the beach, a colorful pier, a lively promenade, pink candy stalls, rainbow pillows, lime-flavoured drinks and carousels. And by never I mean always. And this is exactly what we found here. I kept asking Timo if he's sure we're in The Hague. He said yes. And I'll tell you what, it wasn't just the beach. We drove around the city a little before heading back home and I literally wrote down names of streets I want to walk down when we go back. The harbor looked cute, the area next to it was full of little bars where locals were playing poker while tending to a jug of beer each, then we got lost on some little residential streets that were quiet and looked like a film set, then the posh streets with expensive houses so beautiful and different, yet harmonious and understated. Yes, I am officially a fan and officially pleasantly surprised, for the first time in a long time. This is so not how I imagined The Hague. And I can only hope these accidents will keep happening in the future, otherwise there's a lot of little gems that I'll lose in the travel dust due to some unfortunate name mishap.

I conclude with my "song of the day": Bouncing Souls - Sounds of the City.

Beautifulness, with a cherry on top

2009-06-10T13:16:00.001+01:00

Inchei cu "song of the day": No Doubt - Stricken.

What I love about Düsseldork

2009-06-01T12:49:00.002+01:00

First off, let me mention that I'm slowly switching to English so that my husband can understand what I'm going on about around here. I actually thought about translating the whole thing in English a long time ago, but since it's not exactly literature, I can spend my time doing more useful things. But I digress.

I had a sweet week-end. Not easy, because I've been husband-less for more than a month, since he is in the US for work (or so he says). But my mom was visiting, so I went out more than I usually would. There was a Jazz Rally in town, which meant the whole center had different spots where various bands, groups or individual musicians were performing. It was pretty cool to just walk around and switch to a totally different mood and music at every corner. We had pretzels (twice, damn they're good... the guy at the booth already knew to put out the ones with lots of salt when we appeared), enjoyed an old man and his banjo (amplified by his "i am a man who should play the banjo" look) then walked around until we got to one of the bigger stages. A band was just starting, so we stopped to see what it was about, and it turned out they were about being awesome. It was a highschool big band, and I love big band music. That aside, I looked around. There were people aged from 16 to 60, with Slipknot patches on their schoolbags or perfectly matched vintage suits, all drinking altbier from proper glasses, smiling, listening and tapping their feet. No BS, no labels, no pushing, no noses in the air, no negativity, no fakery, just people listening to the big band and tapping their feet together. And just when I was thinking, well, this is pretty neat, they started playing Oasis' Wonderwall big band style. +1 to that one.

On Saturday we decided to go to the neighbourhood communal garage sale. I don't know if it was the sun, or the smell of thirty kinds of homemade cakes or the colours of the vintage dresses, and let me stop before I start sounding like a hippie, but it was pretty freakin' charming. Of course there was a lot of junk too, but after I resisted the urge of buying an awesome bright yellow Fornarina felt hat for a fiver or any of the toys or the old paintings or the odd kitchen contraptions, my mom gave me a treat and bought me the funnest skate scooter for 20 euros. I came back home riding it, laughing my ass off, while my mom was shaking her head telling me to stay off the road and wondering if she didn't buy me enough toys when she should've.

We got home and I took full advantage of the fact that we have a huge living area, by riding my scooter in the house, annoying my mom who was trying to watch Come Dine With Me on the TV. We had tickets to an American football game that night, but we both fell asleep on the sofa... we could afford the luxury because on Sunday we had more stuff to do, namely a Jazz Festival in a nearby city. And that was pretty awesome too, but a totally different story for maybe another time.

See, this is what I love about Düsseldork. No matter what you like or what your mood is, there's always something to do. And it's no big fuss, no trendy bells, it's just something natural. It's just the way it is.

So I conclude with my "song of the day": Dan Black - Wonder.

Behind, in parallel and ahead.

2009-05-14T16:29:00.006+01:00

The past is irrelevant.

The present is improvable.

"Hello my little wifey, Family Guy is on my TV. You know I hate watching this alone... I miss you even more. I'm not in a writing mood, but then again it doesn't feel very good if I don't write about what I'm doing. My room is clean and there are almost no pants laying around anymore. The bed looks OK as well and I had a sandwich two hours ago, because I was very hungry. Guess that's not very interesting :-) . Right. You probably just woke up, and now you have to read this not very interesting mail from your missing husband. I'm trying to imagine how your day starts. How you wake up in a hurry and maybe sometimes you have some breakfast. Then you read my mail, maybe at work, maybe at home. I don't mind if you read it at work, because I know my baby isn't in the best mood in the morning :-) ."

But the future sounds like happiness.

Inchei cu "site of the day": why not customize some shoes.

Weird resemblances

2009-04-01T12:24:00.004+01:00

Cred ca e ceva in aerul de primavara (relativa) de pe aici. Timo se transforma in Frank Rossitano...

... in timp ce fratele lui si-a luat un catel, Mortimer, IDENTIC cu o jucarie pe care am adus-o eu de la Bucuresti.

Coincidence? I think not.

Inchei cu "song of the day": Bad Astronaut - 500 Miles.

Off Facebook and onwards

2009-03-03T15:12:00.006+01:00

Iau un experiment de pe Facebook si ii dau drumul pe alte canale, pentru ca m-a distrat. Ideea e urmatoarea:

1 - Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

2 - Go to "Random quotations" or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

3 - Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

4 - Use Photoshop or similar to put it all together.

Daca va amuza randomness-ul si faceti chestia asta, dati-mi si mie un link sa vad ce a iesit. A mea e chiar ok:

Inchei cu "song of the day": Joey Cape - Errands.

Weddo blog

2009-02-04T15:05:00.003+01:00

Avand in vedere ca planific o nunta departe de casa si mai ales de multi oameni pe care i-as fi vrut implicati in proces, am hotarat sa scriem un jurnal al evenimentului, unde contribuim si eu si el. A fost gandit in special pentru prieteni si familie, dar cred ca o sa ne lovim de mii probleme on the way si poate cineva care planifica sau se pregateste pentru aceeasi treaba poate gasi acolo un mic ajutor. In plus, sunt atat de multe de facut incat vreau sa retraiesc lunile astea cand o sa am timp si loc in cap. So, here goes: Silvia and Timo's wedding diary.

Inchei cu "site of the day": Offbeat Bride - my personal helper and source of inspiration.

Pic tag

2009-02-04T10:03:00.007+01:00

Tagged by Monique. Zice ea acolo la ea pe blog:

Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture.
Tag 4 people to do the same.

Okay, here goes.

Very random stuff - poza e facuta in bucataria primului nostru apartament din Germania. Era ziua Dianei si petrecerea era inca la inceput - desi toti arata destul de afectati in poza. Personaje: Simon, Jacqueline si Julia. Si cam asta e, as I said, it's very random.
Si sa taguiesc niste oameni? Hmmm, doar Maria o sa se bucure de onoarea asta.

Inchei cu "song of the day": The Gaslight Anthem - Old White Lincoln.

Jucarii pentru copii mari

2009-01-19T16:04:00.009+01:00

In ultima luna am cheltuit niste sume obscene pe jucarii. A inceput slow, cu cateva papusi Momiji, un Gloomy Bear de 16 inch, seria King Ken mini si o cutie completa de Dunny Series 5. Dupa asta, simtindu-ma infiorator de vinovata, am zis ca stau cuminte, eventual caut pe E-Bay cei 3 Dunnies care imi lipsesc din seria asta si atat. Acum vad ca pe 22 se lanseaza deja urmatoarea serie - Ye Olde England UK Edition. Si chiar daca nu prea am de unde, o sa storc cardul sa comand o cutie.

Da, probabil ca sunt prea mare pentru asa ceva, dar nu as putea sa va explic ce frumos e sa deschizi pachetul in care stau 25 de cutiute pline de surprize. Si le deschizi pe rand, si toti sunt mult mai misto in realitate decat pe net, si dupa aia toata lumea din birou vine sa ii vada, si alegem cate unul pentru fiecare personaj din agentie, si facem filmulete cu ei, si le punem nume si le facem poze si printam checklist-ul si le bifam pe astea pe care le avem... It's pretty awesome.

Sunt un pic dezamagita ca in Germania nu prea e cultura de colectionat Dunnies. In Austria vad pe net ca au trading parties, launch parties, treaba serioasa. Oare in Ro cati colectioneaza serios? Am dat un search pe Google si am gasit doar un blog in directia asta. As fi vrut sa existe un loc altul decat forumul de pe kidrobot.com unde sa se poata face schimburi si organiza evenimente. That being said, eu nu mai sunt in Romania si nu vorbesc inca destula germana incat sa revolutionez aici piata sau sa fac un site de gen.

Also, in quest-ul de a aranja voiajul in Japonia am cumparat de pe Amazon cea mai tare carte ever - Tokyo Underground, in care pe langa niste tips-uri super dragute despre cum sa te descurci in diverse situatii, exista locatiile tuturor magazinelor de jucarii posibile din oras. There's gonna be an overload.

Nu, scratch that, nu sunt prea mare pentru jucarii. Adica finally, nu m-am facut mare ca sa imi indeplinesc dorintele din copilarie? Ba da. Buy more toys, I say!

Inchei cu "site of the day": Kidrobot.

Sa ma ajute si pe mine un cineva...

2009-01-13T16:48:00.002+01:00

Ma chinui cu un research despre Japonia, in vederea unui voiaj. E destul de dificil... Daca a fost cineva acolo si are niste sfaturi, ar fi absolut fantastic si drept multumire promit sa ii aduc o jucarie inapoi. Sushi-ul se strica in trei ore.

Eu va multumesc in avans, optimista fiind din fire.

Inchei cu "site of the day": Google, awesome everyday.

Corners

2008-12-15T16:23:00.007+01:00

Ma gandeam acum cateva zile la locurile in care ajungi total intamplator. Mai ales atunci cand trebuie sa se alinieze multe ca sa ajungi acolo.

De exemplu: un mic apartament in care am ajuns pentru ca un prieten s-a mutat aici si avea nevoie de o casa, asa ca o colega l-a lasat sa stea in a ei cateva saptamani pana isi gaseste altceva si intamplator eu m-am dus sa il vizitez exact in acel scurt interval de timp. La genul asta de incident ma refer. Si apartamentul e mic si dragut si m-a fermecat asa cum putine locuri o fac. Asa ca mai jos, cateva fotografii.

Inchei cu "song of the day": Lamb - Angelica.

My cherry was popped. And it was gooooood.

2008-12-10T15:44:00.005+01:00

Aseara am fost la concertul Cherry Poppin' Daddies din Dortmund. Locatia unde a fost evenimentul este fantastica prin faptul ca e atat de odioasa, incat e misto. Piatra turnata de alimentara pe jos, bar luminat ca un aprozar si o camera vopsita in negru care servea drept sala de concert. Bun.

In deschidere au cantat niste rock'n'rolleri in varsta, ca sa zic asa, care sunau bine ei (contrabasul ala face toti banii) dar in pofida camasilor de cowboy, aratau de parca nevestele lor nu stiau unde sunt la ora respectiva. Genul middle-aged casnic, cum s-ar spune.

Toate aceste mici detalii sunt absolut irelevante. Concertul a fost atat de tare incat nu am cuvinte sa ma exprim corect to do it justice. De data asta am stat atat de in fata incat chiar a transpirat Steve Perry pe mine, ba chiar i-am vazut si amigdalele. Si din cauza ca vedeam doar scena, era de parca calatorisem inapoi in timp in anii '50. Perry chiar si miroasea vintage, jur. And I snatched the setlist he danced on.

A fost fantastic. Si chiar daca nu era scris pe setlist, au cantat Irish Whiskey la cererea ba-etilor - abia acolo a fost dezmat. Dupa concert a trecut pe langa mine trompetistul, si pentru ca ma vazuse in fata scenei tot concertul mi-a zambit. Si tot ce am putut eu sa bagui a fost "Aaah... AWESOME!". Si-a plecat politicos capul si a zis "Thank you, thank you...".

Mai jos, Diamond Light Boogie si Zoot Suit Riot. Love it.

Inchei cu "site of the day": Facebook - geez, toata lumea face bebelusi si eu de acolo aflu.

Just in time

2008-12-09T13:21:00.003+01:00

Pentru fetite si baieti, de aici, Christmas cheat sheets!

For the "gifts that always fits" - sacrificam gramatica pentru poezie.

Inchei cu "song of the day": The Killers - Bones.

Trei hint-uri ca el este "EL"

2008-10-23T10:30:00.005+02:00

1. Stie ce prostii faci si vrea sa te ajute sa nu le repeti zi de zi (exemplu: uitat cheile pe masa si ramas incuiata afara din casa sau uitat mancarea pentru pranz - pe care by the way, tot el a gatit-o). Asta inseamna ca de dimineata gasesti pe podea, fix in fata usii de la intrare, ceva de genul asta:

2. Are exact aceleasi obsesii ca si tine si incearca sa te surprinda cu orice ocazie, mai mult sau mai putin legitimate (gen Sfanta zi de marti sau Pastele african).

"Ok baby. I'm going to get a lot of tickets for concerts, all of them are presents and coming to you step by step. I'm very happy about that. I just called a ticket shop in Düsseldorf... I love you."

3. Dupa 27 de ani traiti ca un ghem de nervi, pe el nu poti sta suparata mai mult de 5 minute. Si a promis ca in caz de vreo cearta mai serioasa, nu o sa faca niciodata scene melodramatice gen disparut de acasa cu telefonul inchis.

Deci se poate.

Inchei cu "song of the day": Loikaemie - Für immer.

This kicks massive ass.

2008-10-22T12:27:00.006+02:00

Azi o sa vorbesc la telefon cu Tarsem. THE Tarsem. Deci practic unul dintre regizorii mei preferati a citit un scenariu de-al meu si e interesat sa il faca. I'm sooo excited!

*insert jumping around like a retarded child getting his first ever toy*

I had to share...

*more retarded jumping*

Inchei cu "movie of the day": The Fall, gen.

I went to see zombies and all I got was this awesome Creepshow shirt

2008-10-20T10:03:00.011+02:00

Sambata am fost la primul meu concert psychobilly, and it was FUN!

Concert The Creepshow (Canada), in deschidere Bloodsucking Zombies From Outer Space (localnici). De cand am aflat ca mergem la concert am stiut ca o sa vad niste personaje foarte interesante la eveniment, si nu am fost dezamagita. Din acest motiv, ne-am prezentat in fata clubului mai devreme, sa vedem cum se aduna multimea colorata, si nu stiu cum ne-am trezit vorbind cu diversi necunoscuti. Se pare ca sunt o specie foarte prietenoasa, cred ca a ajutat ca aveam cu noi un prieten (rockabilly) care arata de-al lor. Si uite asa am impartasit impresii de la Area 4, care e considerat noul Bizzare Festival, dupa care un domn (psychobilly) ne-a povestit cum si-a construit un cosciug pe care si l-a atasat la bicicleta customizata low rider, dar finally era prea greu de tras si i l-a facut cadou soacrei lui, care l-a apreciat foarte tare. Really nice people.

Dupa ce am intrat, mie mi-a luat ochii masa de merch, si baietii s-au dus sa ocupe un loc bun la balcon. Pe drum, a avut loc un mic incident, din nou foarte dragut si equally amusing. Un alt tanar (tot psychobilly) l-a observat pe prietenul nostru (rockabilly) care purta o bandana rosie la gat. Si el purta o bandana asijderea. S-a facut un fel de conexiune cosmica, si a avut loc o conversatie de genul "nice scarf, wanna cock dock?" care ne-a tinut cu zambetul pe buze toata seara.

Apoi a inceput concertul, asa cum am spus, cu Bloodsucking Zombies from Outer Space (horrorbilly). Nu poti sa nu te distrezi cand baietii de pe scena sunt vopsiti sa atrate ca niste zombie, cand asculti melodii gen New Blood in Satan's Claw si cand publicul arata de parca ai luat racheta timpului inapoi in anii '50. Fun all around. In plus, ce am mai invatat: nu poti sa canti intr-o formatie de horrorbilly, sa te machiezi zombie-like, sa te imbraci in maieu and get away with it... daca esti gras. Cine a mai vazut zombie grasi? Nu e credibil, asta e.

Dupa zombies, The Creepshow. Nu zic multe depre ei, doar ca mi-au placut foarte tare. Tipa de la voce era super frumusica, simpatica si avea o voce calda perfecta pentru genul asta de muzica, tipul de la contrabas era si vanzatorul de la merch, tot simpatic si baga si voce, iar tipul de la pian, imbracat ca un preot si turbat pe clape, foarte entertaining. Tobosarul purta tricou cu Tiger Army. Ceva mai jos, o melodie pe care au cantat-o spre final, acustic.

Nu cred ca se asteptau sa aiba un succes asa de mare, publicul i-a chemat inapoi pe scena de vreo 5 ori si au tot venit pana au zis "Suntem foarte impresionati si apreciem ca ne tot chemati inapoi, dar nu mai stim nici o melodie...", asta dupa ce cantasera deja si un cover dupa Misfits si unul dupa Pet Cemetery.

Asta a fost prima mea experienta psychobilly. Loved it and am craving for more... BOO!

Inchei cu "quote of the day": "On the plus side, death is one of the few things that can be done just as easily lying down." - Woody Allen

Love it

2008-10-16T10:44:00.003+02:00

Hi, dusseldorks.

Stephen Fry (stephenfry) is now following your updates on Twitter.

Check out Stephen Fry's profile here:

http://twitter.com/stephenfry

Best,
Twitter

Bine-bine, dar cum urmareste el 5439 de oameni? Dragul de el, cred ca a vrut sa fie recunoscator oamenilor care ii citesc update-urile in timp ce filmeaza in Africa si a dat accept la toata lumea. Deci ma intreb daca seara sta in cort si citeste ce au mai facut diversi in timpul zilei... "Azi am fiert un ou", "Diseara ma scarpin in fund cu lufa", sau ca m-am uitat eu aseara la Cloverfield. I love the guy, I really do.

Inchei cu "song of the day": Nikola Sarcevic - My Aim is You.

The Düsseldorf tourist

2008-10-13T11:02:00.022+02:00

Cea mai colorata strada din orasul adoptiv.

Si bonus, inca un loc preferat de-al meu, ceasurile din Volksgarten:

Inchei cu "song of the day": Interpol - C'mere.

La cutia cu nisip - scoateti lopatelele

2008-10-09T14:54:00.005+02:00

Comentariu anonim (lasat la filmul facut de colegii mei de birou la plecare): datorita prea marii iubiri de sine si a infatuarii tipice, tu chiar nu iti dai seama ca multe parti din filmulet sunt adevarate.a lot of people don't really stand you, sweetie. amageste-te cu faptul ca esti prea cul prea panc prea ce vrei tu, si sunt invidiosi.hai, make my day.

Redactia raspunde: Da, evident ca exista oameni care nu ma suporta. Am o personalitate puternica, recte nu trec neobservata, si asa cum stim, nimic, bun sau rau, nu este universal acceptat. DAR.

Mai bine asa decat sa zemuim in mediocritate, nu?

Partea buna e ca oamenii respectivi fac parte din una din trei categorii:

1. oameni pe care nu ii suport nici eu
2. oameni care nu conteaza pentru mine, si
3. oameni care nu exista pentru mine.

Iar tu, cand o sa cresti mare-mare, o sa intelegi ca "peer pressure" si "personality contest" se poarta numai si numai la liceu (si scoala generala, copiii din ziua de azi sunt mai precoci). Te rog pastreaza prostiutele astea ieftine si amare pentru oracole, nu le lasa pe aici unde ma laud eu la prieteni cu ce pantofi noi mi-am mai luat. Ca e dreptul meu.
Si cheer up, life will get better! Dar numai daca nu te mai comporti ca o portie de cucuta.

You can't screw with someone who's happy. 'Coz they're happy and they won't care.

Inchei cu "song of the day": Foo Fighters - Cheer Up Boys, Your Make-Up is Running.

...A! Si P.S.: I DO love myself! I'm pretty fuckin' fabulous.

Best birthday gift ever - 2

2008-08-12T11:31:00.001+02:00

From the best boyfriend in the world

Best birthday gift ever - 1

2008-08-12T10:54:00.002+02:00

From the best friends in the world

Auf Wiedersehen Silvia from madfish on Vimeo

Na poftim

2008-08-05T09:11:00.004+02:00

S-a creat si jucaria de plus perfecta pentru Maria... Uite, pisi :))

"Snowy mountain" found here, unde mai sunt ceva goodies, in special jucariile facute din fetru.

Inchei cu "song of the day": Dredg - Bug Eyes.

Glimpses of the week-end

2008-08-04T08:23:00.004+02:00

Inchei cu "song of the day": Greg Graffin - Don't Be Afraid to Run.

Pros and Cons

2008-07-31T15:10:00.006+02:00

M-am gandit sa tin aici un fel de evidenta cu ce imi place si ce nu prea la traitul in Düsseldorf. Probabil ca o voi mai updata, nu cred ca o sa imi amintesc acum, pe moment, toate fazele care ma calca pe nervi sau alea care ma fac relativ fericita. Dar orice lucru inceput e pe jumatate terminat. Aviz doritorilor de azil in Germania - ha.

Me likey

- vremea: aici ploua in medie cam de trei ori pe saptamana, deci e meru racorica (cam 25 de grade); sigur, faptul ca am avut ocazia sa port pulover de lana in iulie nu e neaparat ceva de invidiat, dar prefer oricand sa pun pe mine un hanorac decat sa nu pot iesi din casa de frica lesinului (vezi 40 de grade in iulie pe Magheru); in plus, poporul pe aici e educat cu ploaia - adica pur si simplu o ignora; centrul e la fel de animat si daca ploua si daca nu ploua - in Bucuresti nu iese nimeni in oras daca afara toarna

- in apartamentul pe care l-am inchiriat avem masina de spalat vase - AMIN!

- pot sa mananc orice mancare din orice colt al lumii, in orice zi, si la restaurant, si acasa; in magazine gasesti orice ingrediente de orice specific, de la sushi pana la mancare libaneza si inapoi; in plus, cu 3 Euro pot sa cumpar un pachet de 5 frigarui imense cu creveti

- pe aici se amesteca berea cu de toate, and it's okay! lamaie verde, banane, menta, portocale si chilli, grapefruit, nici nu stiu cu ce nu am baut, oricum astfel berea se transforma intr-un fel de suc cu care poti mima oricand ca bei alcool - i can live with that.

- faptul ca drumul meu de la birou spre casa trece printr-un parc superb, in care ma impiedic in rate, gaste, iepurasi si alte vietati; de fapt, strike that - imi plac parcurile punct. Poti sa calci pe iarba, poti sa faci plaja, poti sa te catari in copaci, poti sa faci picnic sau gratar, si poti sa stai pe o banca sa citesti in timp ce o lebada iti ciuguleste din sacosa. Unele parcuri mai mari au zone in care poti sa juri ca ai fugit din oras si esti in padure. E cam dragut.

-faptul ca acum doua saptamani a venit circul in oras - and it was as kitchy and colourful and huge as a child could ever want! YUM!

- sunt atatea concerte in zona ca nici nu am cum sa merg la toate; pana acum am fost la Foo Fighters, Lagwagon si Agnostic Front (pe langa am vazut Adolescents, Flogging Molly si La Plebe); luna asta mergem la Alkaline Trio, la Propagandhi si la Area 4 Festival (Bad Religion, Millencolin, Pennywise, Slipknot, Less Than Jake, Dredg, Goldfinger, Serj Tankian, The Hives). Ca sa nu mai zic ca nu am probleme gen ca englezii nu trimit bilete pentru concertul Rancid din Noiembrie decat in Vestul Europei.

- la Aldi apa minerala costa 19 centi, si cand te duci sa reciclezi sticla de plastic iei pe ea 25 de centi

- Düsseldorful e la 2 ore de condus distanta de Amsterdam, la 4 de Paris si cam la fel de Bruxelles, ca sa nu mai zic ca sunt foarte multe orase extrem de diferite de vazut in Germania; e plasat bine de tot, bravo lui...

- oamenii fara casa (sau homelesii, pentru Stoicescu) nu cersesc, ci au o revista care se numeste fiftyfifty, pe care o vand pe strada (50% din profit merge la ei, restul la a se produce revista); au pana si legitimatie de vanzator

Me no likey

- ca nu le am pe fetele mele aici - Maria stie cum ii era in Girona, cand simtea cat de mult am adora locul ala si sa fim acolo cu ea, si se frustra ca nu poate imparti cu noi experienta; it's my turn :(

- daca inchiriezi un film, nu platesti pe 24 de ore, ci pe zi calendaristica - deci daca iei un film la 8 seara, asa cum e normal, daca nu il returnezi pana la 12 noaptea platesti pentru doua zile - ce tupeu! Din acest motiv, noi ne cumparam direct DVDurile de la Saturn.

- la TV si la cinema TOTUL e in germana; m-am uitat sa vad ce fime ruleaza in Düsseldorf in limba originala si sunt doar vreo trei filme mizere, si evident la ore imposibile - gen 2 dupa amiaza

- ma exaspereaza faptul ca nu stiu limba - INCA; sunt paranoica mereu, fie ca oamenii vorbesc despre mine ori ca pierd cate ceva vital din cauza ca nu inteleg nimic; e mult mai nasol decat ma asteptam, dar in curand incepem cursurile asa ca o sa fie din ce in ce mai bine

- dusul gunoiului dureaza o ora - trebuie sa separam sticla (pe diverse culori), cartonul, plasticul, deseurile, si dupa aia sa mergem sa vizitam 5 pubele diferite - lots and lots of fun!

- biciclistii sunt infiorator de agresivi; cred ca e din cauza ca simt ca ei sunt singurii care traiesc "verde", si pentru marele bine pe care il fac planetei au dreptul sa te decapiteze cu viteza sau sa te azvarle in fata masinilor cand nu au loc de tine pe trotuar

- muzica de la televizor si de prin bodegi e oribila, jur ca e mai rau decat in Ro; aici inca exista in topuri muzica techno din aia nasoala, cum se asculta prin '96 (bine, aici Scooter sunt in continuare superstaruri, deci la ce te poti astepta), si doua melodii nevinovate sunt tarate magnific prin gunoi (sunt un fel de imnuri pentru orice adunare, meci de fotbal, petrecere de adolescenti, botez, rascoala, nu conteaza) - Seven Nation Army si Song 2; in final, iata o mica mostra calitativa de minune de pe Mtv, melodia intitulata "Ai cel mai frumos fund din lume" - duiosie

Cam atat pentru azi. O sa adaug diverse masline pe parcurs ce ma lovesc de ele. Vorba unui prieten, "Ma pup!".

Inchei cu "song of the day": Agnostic Front - For My Family.

Sweet.

2008-06-30T10:40:00.001+02:00

Inchei cu "quote of the day": "In literature as in love, we are astonished at what is chosen by others." - Andre Maurois

"We're very, very loud"

2008-06-19T17:16:00.004+02:00

Am fost aseara la Foo Fighters. In deschidere au fost Flogging Molly (de care nici nu scria pe bilet, deci a fost o surpriza draguta). A fost si Pat Smear. A fost dragut. Let me just mark it down.

Inchei cu "song of the day": Foo Fighters - Long Road to Ruin.

Nova Rock 2008 - the long and short of it

2008-06-17T10:30:00.009+02:00

Nu va plictisesc cu detalii administrative, vreau sa scriu doar despre concerte. Oricum, a fost primul an cand nu m-am bronzat ca un tractorist. Which is good.

Ash - Am incercat sa ajung la astia, dar nu s-a putut din cauza de meci. Adica am auzit concertul adus de vant un picut, si la Shining Light chiar am ciulit un pic urechile. Si cam atat.

Jonathan Davis - Hai ca asta a fost amuzant. Eram curioasa sa vad ce canta omul fara Korn, asa ca m-am prezentat. Si-a pus un tron regal pe scena si a bagat niste bucati orientate spiritual cu influente etnice, ceva fantastic. Sincer, nu mi-a placut. Oricum dupa cate am vazut publicul raspundea cel mai tare la piesele Korn pe care le-a cantat, fie ele si reinterpretate. Plus ca se incapatana sa stea in tronul ala, imbracat la costum fiind, dar se si agita in timp ce canta, arata caraghios, ca un pusti rasfatat care fusese pus sa stea cu mainile la spate si el se zvarcolea ca la exorcizare. Funny stuff.

NOFX - A fost jenibil. Si-au bagat picioarele maxim. Nu prea aveau chef sa cante, presupun, oricum a fost trist. Noroc cu Hefe ca mai facea cate un efort cu vocea, in rest, cel putin la Lisa & Louise nici macar nu recunosteai melodia. Au zis pana si ei ca anul trecut, concertul cu Mad Caddies de la Last Day Out (cand Fat Mike a delectat audienta cu display-ul penisului din dotare - da, am fost acolo) a fost mai amuzant ca asta. Bine ca in schimb au vorbit tot concertul de Romania si despre prietenul lor roman, Penalu'. Asta a fost amuzant, dar nu e ironic ca au vorbit de Romania fix in cel mai prost concert pe care l-au avut? Hahaha! Dar noi pentru Penalu' ne-am bucurat - au scris Deftones de el pe album, au vorbit NOFX de el pe scena in fata a zeci de mii de oameni si a facut si interviu cu Bad Religion. Da' gata nene, mai lasa si la altii!
Am remarcat noul extras pe single si preferatul multora dintre noi, "Austria", care suna ca o tanguiala alcoolica gen "Austriaaaaa, Austriaaaa..." repetata de vreo 5 ori pe parcursul concertului, sa mai treaca timpul. "This is not how you do it in Romania!", ca sa il citez pe Fat Mike.

Sex Pistols - In afara de faptul ca Johnny Rotten era imbracat de parca iesise un pic in fata blocului sa duca gunoiul, asta a fost fix ce planificasem: un concert ok pe care trebuie sa il vezi, ca deh, erau Sex Pistols. Din pacate nu prea mai are vreun fel de credibilitate cand tipa acum omul "Fuck Austria!" sau "What the fuck is up? The Sex Pistols, that's what!". Mmmkay.

The Verve - Am auzit Bitter Sweet Symphony batuta de vant in directia non-stop-ului de la hostel, unde ne aflam. You know it, I know it, what's new.

Bad Religion - Greg Graffin, marry me. I MEAN IT.

Gavin Rossdale - A fost dragut sa aud Chemicals Between Us, Comedown si mai ales Glycerine. Am ratat Machinehead si Swallowed. E frumos de pica, no shocker there.

Beatsteaks - Parca nu a fost la fel de spectaculos ca anul trecut, desi astia fac mereu show si sunt zei oricum. Poate din cauza ca era a treia oara cand ii vedeam si nu am mai fost la fel de impresionata. Dar orice ar fi, they never let me down. A, a fost o faza tare ca au inceput cu I Don't Care As Long As You Sing. Asta mi-a placut, dar nu au mai cantat Badfish.

Motorhead - Leeeemmmmyyyyy! Am trecut cateva minute pe acolo, mai mult sa ii vad fata, dar sunetul era infect - zero bass si numai inalte care imi faceau timpanul sa sangereze, asa ca ne-am uitat un pic pe ecrane, am dat din cap ca in fata unei legende si ne-am retras la pat.

Skindred - Asta a fost revelatia festivalului. Mi-au placut de M-AM CACAT PE MINE, pardon my French, iar vocalul e prea caterinca... I-a facut pe aia terci pe acolo, daca ii punea sa se arunce in cap, cred ca se bagau. A ajutat si faptul ca ceilalti trei baieti din formatie sunt mai mult decat "easy on the eyes", ca sa zic asa. Cautati si ascultati Rat Race, Pressure, Nobody... fuck it! Ascultati tot. Ragga Punk for the kids.

Enter Shikari - In antiteza totala cu baietii dinainte, dupa parerea mea, astia sunt o mizerie. It's official, stamped and posted. Nu o sa stau acum sa citesc povestea vietii lor, dar mie mi-au dat impresia unei formatii de copii alintati, cu parinti bogati care le-au dat bani sa isi cumpere instrumente si sa isi faca formatie, pentru ca "au vrut". In chinurile facerii (lor) am trecut prin sample-uri de Scooter si Prodigy in '96 pana la Compact / Cantec pentru prieteni, topped off cu niste jene de maimutareli/cocalareli odioase, completate de chitaristul care tot incerca sa explice in germana, citind de pe o foaie, ca e ziua lui si vrea sa vada fete cu sutienul dat jos. Hai frate. Si nu, nu i-a aratat nimeni nimic.

Anti-Flag - Mie imi place foarte mult formatia asta, bine, nu sunt fan hardcore, dar chiar asteptam cu interes sa ii vad. Problema e ca exista propaganda si propaganda. Sau mai bine zis, exista multe moduri de a pune problema. Eu nu prea raspund la chestii gen "My brothers and sisters..." sau "My friends..." zise la fiecare inceput de fraza. Inteleg ca acolo exista un background, si respect maxim, pur si simplu nu m-a atins pe mine la coarda sensibila. That aside, a fost frumos la baieti! Se ridicase ceva praf in fata scenei si mi-au cantat One Trillion Dollars. Deci bun.

Rise Against - Ce simpatici au fost baietii astia. Maturi, frumos, foarte respectuosi cu formatiile care cantau in aceeasi zi cu ei, si au si sunat bine. In plus, puneau problema mai pe gustul meu, cand vine vorba de activism si lucrurile in care cred ei. Cum ar spune baietii nostrii, "Au venit pregatiti". Mi-a placut ca stiau copiii versurile de la mai toate melodiile si era atmosfera. Deci bun si la ei, adica ceea ce si asteptam.

Kid Rock - Of. Cu steagul Confederatiei pe spate, a aparut baiatul asta imbracat intr-un trening cu strasuri pe cusaturi, si si-a prezentat pleiada de ode aduse LUI. Pentru ca toate melodiile lui sunt despre EL: despre cum il cheama are vreo 10, dupa aia mai are cateva despre cat de bine f***, despre cat de bine canta, despre cat de bine sta cu banii, etc... La un moment dat am impresia ca a facut un tur al scenei, sa explice cat de bine stie el sa cante la toate instrumentele. M-a pierdut dupa ce a facut niste scratch-uri jenante si a cantat la chitara care era inca agatata de gatul chitaristului, in timp ce respectivul se sugruma cu cordelina. Era dragut sa si aduca un native american pe scena sa il scalpeze si show-ul ar fi fost complet. Truckers of the world, unite.

Incubus - Hmmm. Parca nu a fost la fel de frumos ca anul trecut. Brandon a ars-o un pic gay, adica la un moment dat si-a dat jos o bretea de la maieu (si credeti-ma, nu arata sexy nimic), dar cred ca s-a prins ca e penal si si-a pus-o la loc. Concertul mi s-a parut scurt si cam atat. Evident, au cantat impecabil ca de obicei, dar parca prea putin, si ma deranjeaza ca baiatul asta nu spune niciodata altceva in afara de "Thank you, boys and girls."

Rage Against the Machine - I was in the presence of greatness. And I had good seats! Nici nu pot spune mai mult decat ca a fost exact ce asteptam and then some. Au inceput in forta cu Testify, Bulls On Parade si People of the Sun, si au continuat cu toate alea - Bombtrack, Freedom, Vietnow, Guerilla Radio, Calm Like A Bomb, Bullet In Your Head, Sleep Now In the Fire, Know Your Enemy si au incheiat cu Killing in the Name. Daca mai cantau si Take the Power Back si Renegades of Funk eram orgasm definitiv. Ba nu, oricum am fost.

Stoicescu - Stoicescu a fost, ca de obicei, inepuizabil. S-a dus sa urineze langa un gard si vreo zece copii s-au oprit sa ii faca galerie, la care el a ridicat mainile in aer si le-a zis "Look, no hands!". Dupa aia o ardea pe acolo pe la festival, tovaraseste, cu From Down to Fall. Apoi a facut senzatie cu umbrela de cap cumparata cu 50.000 din fata de la Unirii. Dupa aia a baut un spritz de un litru, cu aroma de piersici si maracuja, stand sub un curcubeu perfect si admirand apusul care arata exact ca cocartzul din care se adapa. Etc...

Inchei cu "song of the day": Bad Religion - Infected.

Alo, aterizeaza bunicul.

2008-06-03T12:05:00.002+02:00

Nu pot sa nu imortalizez trei mailuri pe care le-am primit de la bunicul meu de cand ma aflu in exil. El e forta, el e adevarul, el e asa cum trebuie sa fie.

"Azi am sarbatorit amintirea Lenutei, de Sf. Constantin si Elena, cu Zarafii si Mirela cu Andu, la Pescaru. Nu e ca la tine, dar nici rau. As fi bucuros sa fii mai calculata, retinuta (nu da pe afara nimic care poate fi folosit de altii in dezavantajul tau) si lasa-i sa creada ca ai rezerve nebanuite de ei. Nu se face prietenie acolo decat dupa indelunga verificare. Colegialitatea e suficienta. Doar in fata oglinzii si fara glas poti fi asa cum esti real si total. Se putea si locuinta mai modesta la inceput. Cand il vei citi pe Nietzsche vei afla ca la femei cel mai bun argument este biciul. Asa grait-a Zaratustra. Ti-am trimis mobilul meu de Germania+Europa, cu ceva rezerva, passwort 2528. Trimitem vitamina E de la magazinul saracilor. Mai vorbim. Pa"

"Iti trimit niste mostre de intelepciune chinezeasca. Pa"

"Draga Silvia, felicitari, e foarte frumos ( n.r. noul apartament in care stam). Va doresc succese si voie buna. Noi ne bucuram de tot ce faci. Eu am fost si raman preocupat de felul cum iti alegi companionii si de lecturile tale. As fi si mai mandru de tine daca ai invata germana dar si ceva din cultura germana, macar Goethe si Hesse pentru inceput, nemtii sunt foarte sensibili la atentia ce se da culturii lor, pe buna dreptate. Nu face prietenii fara o temeinica verificare. Pa"

Inchei cu "ad of the day": Starbucks - Glen.

Daca mai era nevoie de confirmare

2008-05-27T10:51:00.003+02:00

Iata dovada concreta ca am ajuns ce trebuia. Week-end-ul trecut a venit mama in vizita si pe fundul gentii a gasit fotografia asta, probabil pierduta de ceva ani. Eu, avida de orice de acasa, am pus gheara lacoma promitandu-i ca i-o trimit scanata... sau ceva. Si m-am amuzat foarte tare de ce am apucat de pe festiva tava: stilou - ok, asta s-a confirmat; caseta de muzica - si asta, cat incapea. Dar... calculator? Poate e vorba de partea aia din mine care si cand sunt eu beata aduna betivii din anturaj de pe strada sa nu ii calce masina, sau aia care trebuie sa stie exact unde doarme la noapte, sau care stie mereu exact cati bani are pe card/in portofel/datorie/de primit inapoi, aia care isi aranjeaza tricourile pe culori, care vrea ca lucrurile sa fie ASA si nu "asa si asa", aia care uraste sa faca vreo greseala cand vorbeste pe Messenger, aia care printeaza ca o tocilara orice document inutil de calatorie, aia care stie mereu unde ii e telefonul, aia care isi muta lucrurile pe birou in exact pozitia dinainte sa faca altcineva curat. Mmmm nu, nu stiu de la ce vine calculatorul.

Revin cu povesti de groaza din exil (geografic si mental).

Inchei cu "song of the day": Nick Cave & the Bad Seeds - Henry Lee.

Movin' to the country, gonna eat me a lot of peaches.

2008-05-20T09:37:00.016+02:00

Asteptam de mult sa transform blogul asta in jurnal de expat... Mi s-a indeplinit visul! Ma rog, nu 100%, pentru ca nu sunt chiar expat. Mai degraba "violent dezradacinata". Violent pentru ca totul s-a intamplat foarte repede.

Pe scurt (asta o sa fie singurul lucru scurt la post-ul asta), mi s-a oferit un job la McCann Dusseldorf si l-am acceptat, deci iata-ma. In sfarsit sunt copywriter in limba engleza! Evident ca primul proiect pe care l-am avut era mult mai simplu de facut in limba romana. Pentru ca asa merg lucrurile. Dar sunt multe de povestit, deci...

Orasul e foarte frumos, se vede de altfel un picut si in pozele de mai jos. Avem strazi frumoase, arhitectura frumoasa, promenada, plaja langa rau, poduri spectaculoase si parcuri (cu fauna fantastica: sobolani de apa, veverite, rate, gaini negre cu picioare verzi, papagali, gaste, lebede, pasaret de tot felul, iepurasi etc). Numai caini si pisici nu sunt pe nicaieri. Cel mai mare soc cultural pe care l-am avut a fost ca in parcuri nu numai ca se sta pe iarba (hmmm), dar se face plaja la slip. Baietii adica in slip, fetele in costum de baie. Deci vezi in mijlocul orasului, in parcul central, oameni iesiti in pauza de masa sa faca plaja in slip si sa manance pranzul. E destul de socant. In continuare imi e ciudat faptul ca orasul e impartit in doua de rau, de parca ar fi doua orase de fapt (oricum in partea mai mica e zona unde stau bogatasii, deci e ca un fel de suburbie classy).

Pana acum noi (eu si art-ul meu, Diana) am stat intr-un cartier care se numeste Bilk si care e in sudul orasului. Avem fiecare cate o garsoniera platita de agentie, dar avand in vedere ca eu am suferit o depresie post-partum de casa, in fiecare seara ma duc la usa la Diana cu plapuma in brate sa dorm la ea. In plus, Diana gateste si face curat, deci ne place de ea. De pe 1 iunie avem un apartament nou, intr-o zona super basinoasa, pe care nu stiu pana in ziua de azi cum ni-l permitem, dar de ce sa punem intrebari inutile? Il avem si gata. E destul de maricel, si balconul nostru da exact spre unul din cele mai cochete parcuri de pe aici, Zoo Park (deci noi am hotarat ca aia e our front yard, ceva poze mai jos). Cat despre impartirea dormitoarelor, eu am luat dormitorul mic cu baia fara cada (doar dus), ca sa am "leverage" cand nu imi place ceva prin casa... Diana in schimb are pana si bideu. S-a terminat toooot!

Daca tot suntem la capitolul "administrative", sa va plictisesc un pic cu chestiile pe care a trebuit sa le rezolvam de cand am venit. In primul rand, permis de rezidenta si de munca. Pentru primul a trebuit doar sa ne plictisim vreo doua ore intr-o institutie oarecare, dar pentru ala de munca a fost chiar amuzant. Din cauza ratei mari de somaj, daca vrei sa angajezi un strain trebuie sa dovedesti ca nici un neamt nu putea sa faca slujba respectiva si a trebuit neparat sa aduci un strain. Si pune-te pe distractie! A trebuit sa producem pana si diplome de facultate si recomandari de la fostele agentii. Superperfeeeect! Ma rog, le-am rezolvat. Ne-am facut si cont de banca. Am semnat contractul pentru apartament. Ne mai trebuie urmatoarele: telefon mobil, abonament transport in comun, bicla, laptop si net acasa. Nu e usor sa iei viata de la zero, si abia acum mi-am dat seama cat de distractiv e.

La munca e la fel de haotic ca la Bucuresti, surprisingly enough. Brief-uri vagi, haos in intalniri... DAR. Ce se prezinta hotaram impreuna. Ne strangem toate echipele si votam. Si directorul de creatie executiv e de acord cu ce hotaram toti. Ce nu imi place e ca sunt trei directori de creatie - unul executiv, un head of art si urmeaza sa vina un native english speaker head of copy. Deci parca totul dureaza mult mai mult pana ne punem toti de acord. Inca nu mi-am adus nici un lucru personal la birou. NIMIC. Nici mouse-ul primit cadou de la colegi cand am plecat din tara, nici colectia de reni, nici postere... M-am hotarat sa nu aduc nimic pana nu sunt multumita de cum merg lucrurile si am lucrurile sub control (can you say "CONTROL FREAK"?!). Mi-am pus o poza pe desktop, recunosc. Dar atat.

Pana acum toata lumea s-a purtat foarte frumos cu noi, de la directorul general, francez, Tenguy (care e bestial), pana la directorul de creatie pe L'Oreal (Philippe, tot francez, mai in varsta dar absolut adorabil). In creatie sunt numai baieti, deci ne-am simtit in elementul nostru. Si baietii ne-au tot scos in oras, mergem si la masa impreuna, s-au oferit sa ne ajute cu orice avem nevoie, deci e loc de prietenie si dupa munca. E gasca, imi place, recunosc ca simt niste limite nevazute apropos de socializare, dar oricum oamenii sunt mult mai calzi si deschisi decat ma asteptam.

Mancarea, capitolul meu preferat. Cheltuim cam 12 euro la trei zile la supermarket, dar ne luam orice poftim. Cand iesim sa mancam de pranz in oras ne costa pana in 10 euro, ca mergem pe unde e ieftinut langa munca - nimeni nu isi permite sa plateasca mult si sa manance in fiecare zi afara. Diana zice ca e mandra de mine ca beau mai mereu bere, dar aici e mai amuzant ca au tot felul de beri si tot experimentam diverse alea-alea. Bere cu suc de banane, bere cu lime, alt (care e berea lor), Astra cu ceva gen Sprite, asemanator cu Radler-ul, etc. Dar sambata cand s-a iesit la betie s-a baut Jagermeister. In centru, in orasul vechi, sunt 'nspe mii de restaurante de toate felurile, deci poti manca orice poftesti. Eu mai nou am re-descoperit inghetata, dupa care nu ma omoram, datorita standului Haagen-Dazs. Mmmm.

Okay, party. Week-end-ul trecut a fost primul meu week-end oficial de trait aici, pentru ca saptamana trecuta am fost la Londra. Nu cred ca va puteti imagina ce e in orasul vechi (party central) sambata seara. Cand mergi spre centru, orasul e gol si e liniste totala. Pana ajungi in Altstadt... frate, zici ca e Revelionul dinaintea Apocalipsei! TOT orasul e acolo, oamenii beau si urla pe strazi, imbracati in costume de Teletubbies si camasi hawaiene. Sunt atat de galagiosi de te sperii, pe bune, mai ales ca nu intelegi ce pisici tipa. Sunt mii de gasti iesite la petreceri de burlaci si burlacite care umbla imbracati la fel, parca sunt la drinking camp. Mai trece politia care se distreaza de ce vad si cate o ambulanta care se chinuie sa adune betivi iremediabili de pe stradute. E HAOS! Revelion in Bucuresti x 100, si asta e doar o seara normala de sambata. E destul de intimidant, mai ales pentru the official couch potato - EU... Evident, am reperat rapid barul de rockeri batrani. Barul de punkisti tineri se lasa inca asteptat, dar macar mergem la concert la Foo Fighters in iunie. Foo Fighters la mine in oras. Double mmmm.

Asea, shopping. H&M, Carhartt (aici se vor duce toti banii mei, am ochit si o bicicleta) si mai sunt tot felu', dar noi pe la astea ne facem treaba. Mai sunt magazinase de punkisti micute si exclusiviste care sunt misto, cat despre pantofi - nici nu are rost sa deschid discutia, gasesti orice. Pentru cd-uri exista minunatul Saturn, pe care il iubim si veneram. Inca nu am dat iama salbatic, dar evident gasesti orice ti-ar putea trece prin cap.

Cat despre mood-ul meu, nu a fost chiar bun. Fusesem avertizate de un prieten care s-a mutat in Australia ca dupa excitement-ul de inceput urmeaza o mega depresie. La mine depresia a inceput din secunda in care tata (care a condus pana aici ca sa caram bagajele si sa tinem masina) s-a urcat in avion sa plece acasa. Prezenta lui aici era un catalist, it still felt like a holiday. Cand a plecat, m-am rupt. In seara aia stiu ca am primit un mesaj de la un prieten in care scria "You live in Germany now", si m-am socat. Dupa aia au inceput toate problemele administrative. E foarte frustrant sa nu intelegi limba, mai mult decat ma asteptam. Deci ne luptam cu acte, cautat apartament, faptul ca ne mutasem de acasa, adaptatul in oras, adaptatul la munca, limba straina total, MAC in loc de PC, toate peste noi in acelasi timp. Si atunci cand aveam un moment de liniste tot imi bazaia in cap cate avem de facut/inteles/invatat. A fost si inca e greu. Dar parca ma mai inseninez. Ma bucura mult faptul ca suntem foarte aproape de mii locuri care se pot transforma lejer in destinatii de week-end driving (Paris, Amsterdam, Belgia, finally putem merge cu masina pana la Londra sau in Suedia daca vrem). La munca incepe sa mearga bine, vad ca oamenii sunt multumiti de noi. Incet-incet o sa prind un pic de echilibru si o sa fiu mai ok. Poate cand ne mutam in apartamentul nou, unde stiu ca urmeaza sa stam cel putin un an. Si pana atunci o sa invat mai mult decat "Schande uber dich!" (sa iti fie rusine!) si "Haben sie kleber?" (Aveti lipici?). Si o sa ma simt mai sigura pe mine la birou, si o sa stiu un coafor ok si unde se mananca cel mai bun sushi.

Si asa cum imi place sa imi spun in fiecare seara inainte de culcare, primul lucru pe care il voi face cand invat limba e sa citesc Nietzsche in original.

Inchei cu "song of the day": Paramore - Crushcrushcrush (la radio non-stop).

Santorini, a doua oara

2008-03-25T19:14:00.010+01:00

Inchei cu "song of the day": Radiohead - Jigsaw Falling Into Place.

I love you guys.

2008-03-05T16:48:00.002+01:00

You are my everyday Christmas present.

Inchei cu "quote of the day": "There was a definite process by which one made people into friends, and it involved talking to them and listening to them for hours at a time." - Rebecca West

Aah, it's all about the good stuff...

2008-02-11T10:08:00.000+01:00

Whomadewho - Out the Door.

Inchei cu "entertainment of the day": Project Runway Canada, pe surfthechannel.

Week-end-ul perfect la Londra

2008-01-29T13:35:00.000+01:00

Stii cand vrei sa pleci intr-un oras doar cateva zile, si cauti pe internet sugestii de genul "Paris in three days"? Nu stiu exact ce se recomanda pentru asemenea sejururi in Londra, dar pot sa va povestesc cu ce se mananca in acceptiunea mea proprie si personala.

In primul rand, un week-end adevarat incepe de vineri dimineata, deci pornim prin a avea un job de unde mai poti sa ciupesti cate o zi la intamplare, ca si cum n-ar fi fost.

Continuam cu zborul WizzAir, care, shocking indeed, de data asta a plecat la timp. Deci iata-ma la ora 7.35 aterizata la Londra, unde m-am bagat in pat si m-am prefacut ca m-am mai trezit inca o data, de data asta acolo unde imi place cel mai mult. Dupa o leneveala fantastica in pat, cu laptop-ul in brate (pentru ca aici merge iPlayer-ul BBC), ma trezesc cu adevarat si pornesc in prima aventura a zilei, care fusese aranjata ca o surpriza, deci de fapt habar nu aveam incotro ma indrept. Ajungem pe chei, ma gandesc "hmmm, ok, boatride". Intr-adevar luam un vaporas, dar nu asta era surpriza. Asa ca dupa o plimbare foarte placuta (evident, erau 13 grade si soare) ajungem la arena O2, fostul Millenium Dome.

In sfarsit, la intrare deslusesc ca mergem la expozitia cu artefactele din mormantul lui Tutankhamon. Pentru prima oara in 35 de ani s-au scos la iveala obiectele in chestiune. Prietenul meu e un pic dezamagit ca nu ma arat mai entuziasta, evident e "a once in a lifetime" thing, dar nu despre asta e vorba. Sigur ca toata povestea cu faraonii si cultura egipteana e universal acceptata ca istorie, ca "fact", dar pentru mine a avut intotdeauna un aer de poveste, de basm, de fantasma, pentru ca vorbim de niste personaje si o butaforie mult mai speciala decat Razboiul Civil American. Plus ca mintea mea nu poate sa conceapa notiunea de "3200 de ani". Din cauza asta, ma vad contrariata si neincrezatoare. Intram la expozitie, ne ghideaza, ce frumos, vocea lui Omar Shariff. Obiectele astea arata impecabil. Exista un albastru mai albastru decat orice albastru pe care l-am vazut vreodata, si in rest, totul e auriu de parca le-a suflat cineva ieri. Asta nu ajuta la acceptiunea mea subreda ca astea sunt obiecte de peste 3000 de ani, gasite in mormantul baiatului de 19 ani pe care l-am vazut in mii de documentare. Pur si simplu nu pot sa "get my mind around it" - nu am cum sa zic asta in romana.

Ok, plecam de aici, eu vizibil pe ganduri, dar ceva mai entuziasta pentru ca nu ai cum sa ramai rece la bucatica asta de istorie fantastica.

Next on the map, Shepherd's Bush, sa vedem un concert si premiera unui DVD cu The Ruts, cu Henry Rollins la voce. Din start imi pare rau ca mi-am pus tricoul cu Ramones pe mine, abia baietii astia de pe aici au voie sa il poarte. Ajung in primul rand, unde ma las docila calcata in picioare de niste domni pe la 45 de ani care topaie impresionant si stiu fiecare vers. Mai jos, ultima melodie din concert, Captain Sensible de la The Damned cu Henry Rollins la voce, Staring at the Rude Boys.

Dupa asta, inainte sa ne retragem acasa pentru cateva episoade de Never Mind the Buzzcocks, o plimbare pana la Mecca mea proprie si personala.

A doua zi, ne trezim la o ora rezonabila, ma mai uit la BBC pana fac ochi corespunzator, dupa care mergem la Borough Market, unde mananc cel mai bun sandvis de pe planeta. O chifla moale pe care abia o simt, un munte de carne de vita mai mult cruda, doar un pic tavalita pe gratar, muraturi dulci si mustar. Se "spala" cu un suc proaspat de mere si zmeura, si se continua cu cumparaturi.

Mergand spre Oxford Street, ne oprim o jumatate de ora in Mecca tocilarilor, ModelZone, de unde ma captusesc cu un Darth Vader care imi troneaza acum pe birou si cu o masinuta adorabila (daca ar fi fost dupa mine, as fi plecat de acolo cu un parc auto intreg). Oricum, o experienta de vis. In magazin, eu si vreo douazeci de baieti care isi alegeau dintre machetele de submarine, tancuri si nave din Star Trek. Sah-weet.

Nu intru in amanunte legate de achizitiile de haine, dar pana si soarele a pus frumos peste cumparaturile mele.

Si ajungem la highlight-ul micii mele vacante. Hammersmith Apollo, Henry Rollins Spoken Word. Ma bucur ca in seara dinainte l-am vazut transpirand din primul rand, pentru ca acum avem locuri mai in spate. Ce se poate spune despre un om care intra pe scena, ia microfonul in mana si vorbeste continuu timp de 3 ore, fara artificii, fara sa se opreasca sa bea o gura de apa sau sa respire, in timp ce o sala intreaga ii asculta fiecare cuvant de parca ar fi insulina pentru diabetici? Cam atat. A vorbit despre calatoriile lui in Afganistan, Iran, Liban, Pakistan (Rollins era in Islamabad cand a fost asasinata Benazir Bhutto, si nu, nu a stat in camera de hotel), despre Bush (inevitabil), despre femei, despre muzica (The Ruts, Nick Cave, Jello Biafra, Ian MacKaye, Van Halen si Ted Nugent - funny shit) si despre fetele cu care lucreaza si sarpele care il asteapta acasa. Nu se poate povesti ce inseamna experienta asta, si nici daca iti cumperi DVD-ul si il vezi acasa nu e acelasi lucru. Trebuie sa fii acolo, sa ti se lateasca fundul pe scaun, sa se transforme omul de pe scena intr-un punct luminat din cauza ca te-ai uitat fix in acelasi punct atat de mult timp, trebuie sa simti energia pe care o transmite baiatul asta care a clar hyper si care asa cum a recunoscut si el, nu numai ca nu are stare o secunda, dar doarme doar o ora-doua pe noapte.

Inainte de culcare, nimic ca "The Extras Christmas Special" sa iti spuna "noapte buna".

Duminica, ultima zi. Ne trezim, ne plimbam, vreau iar sandvis din Borough Market, dar e inchis. Ma multumesc cu un sandvis cu mult bacon facut acasa, intre timp la televizor castiga Manchester United, deci ne bucuram, plecam iar la plimbare. Peste noapte mi-am dat seama ca nu am achizitionat un pulover la care mi-a ramas mintea, deci ma trezesc iar pe Oxford Street. Se mai lipesc cateva pungi de mine (nu exista nimic pe lume ca senzatia de posesie). Mergem in Hampstead, bem in cel mai zgomotos pub in care am fost vreodata (must do), mancam paella intr-un Tapas Bar (pentru ca la Londra poti sa mananci ce vrei, cand vrei) si mergem sa vedem Sweeney Todd in cinematograful Everyman, the way it's meant to be. Aveam rezervat un separeu, deci am intrat, ne-am descaltat, am pus picioarele sus pe canapeaua din fata, am apasat pe buton si o fata draguta ne-a adus un pahar de vin. Must do, again.

Dupa care am dormit, si cand m-am trezit, eram la birou scriind pe blog.

Inchei cu "book of the day", pentru ca o citesc: My Booky Wook, Russell Brand.

Expensive ennui

2008-01-09T21:31:00.000+01:00

Eu, pe canapea, la mine acasa. In sufrageria mea. Cred ca e dupa-amiaza. E soare afara, intra pe geam prin perdea, si pe strada e liniste. Televizorul e stins. Pe fundal, "America" (Tom Waits & Allen Ginsberg). E prima oara cand ascult cu adevarat versurile si imi da senzatia aia care te face sa zambesti. Cand chiar daca nu e nimeni acolo sa te vada sau sa auda ce asculti, te gandesti "Modesty aside, I turned out pretty cool...".

Incearca sa traduci asta in romana. Cu toate nuantele.

Am un tricou alb care are un craniu mare facut din material baroc pe spate. De la Kenvelo. Am observat la Rock Im Park ca are o pata mica, maro, pe fata. E un moment bun sa ma duc sa cumpar o sticla de clor (ce fac cu restul?! nu sunt genul de gospodina care foloseste clor des...) si sa pun tricoul asta la inmuiat cu clor pe pata.
O dupa-amiaza in care pot sa fac un efort pentru a scoate o pata neglijabila, de pe un tricou oarecare, din zecile pe care le posed. Pot sa supravietuiesc si fara sa o scot. Dar uite ca am timp si chef sa fac o asemenea activitate neinsemnata ACUM, pentru ca am rezolvat toate treburile importante. Pentru ca lucrurile mari sunt stabile si clarificate. Ma duc sa iau clor.

Acolo trebuie sa ajung. Cred ca am luat-o fix pe unde trebuie.

Inchei cu "artist of the day": Sandrine.

Happy birthday, our love!

2007-08-28T09:51:00.000+02:00

Play soundtrack:

Play girls:

View Photo Slideshow

Make a Free Flash Slideshow

Inchei cu "girl of the day": Sandra. All grown-up!

(Funny) British chaps you should know about part II

2007-08-13T12:37:00.000+02:00

Simon Amstell - "Simon Amstell, it has to be said, is an annoying git - a naturally talented entertainer from off of the telly capable of making a roomful of people laugh themselves stupid, and just 26 years old. He doesn't look a day over 18. Amstell made his name by being splendidly rude in interviews with pop muppets and puffed-up indie egos alike on C4's 'Popworld', something which made him the obvious choice to step into Mark Lamarr's shoes when the greasy 50s throwback gave up his job hosting 'Never Mind The Buzzcocks'." - Silent words speak loudest

Noel Fielding - "Noel Fielding is a comedian with the hair of a 60’s girl. He’s won awards and everyfink. He’s also been in a film ( ‘Plunkett & MacLeane’ - as a ‘brothel gent’ ), on a record ( as yet unreleased by Skint’s Midfield General ), and is one half of the gloriously hammock-riddled surrealist comedy duo The Mighty Boosh. Sometimes he wears antlers." - PinkTink

Russell Brand - "Russell Edward Brand (born June 4, 1975 in Grays, Essex) is an English radio and television personality, comedian, actor, and newspaper columnist. Brand dresses in a flamboyant bohemian fashion describing himself as looking like an "S&M Willy Wonka". Brand's current style consists of black eyeliner, drainpipe jeans, Beatle boots, and long, shaggy, backcombed hair." - Wikipedia

Inchei cu "site of the day": One word.

Sweet (twenty)sixteen

2007-08-13T12:14:00.000+02:00

De ziua mea:

- am facut un drum pana la granita sa o scoatem fraudulos pe Missy din Bulgaria
- mi s-a cantat in cor "Casa mea" in Adunatii-Copaceni
- am inceput sa adunam footage video cu "cuibul de viespi"
- am primit nu o casca de snowboard, ci o vocatie
- am discutat mult mai mult decat ai crede ca e posibil despre medicamente si nasteri
- mi s-a cerut buletinul la intrarea intr-un club
- am facut pogo cu o hora intreaga
- am auzit cea mai amuzanta replica de agatat ("I have all my teeth, I'm nice and I like chess.")

Completati-ma, care va stiti ca ati fost acolo...

Inchei cu "song of the day": The Kooks - Eddie's Gun.

Boy Kill Boy - Suzie

2007-08-10T09:20:00.001+02:00

Inchei cu "mood of the day": random.

I did it.

2007-07-12T09:23:00.000+02:00

Mi-am cumparat bilete pentru toata saptamana. Mirona a fost gorgeoux as she is, si cu aprobarea de la her love, ma gazduiesc ei. E prima oara cand plec singura la un concert, dar chiar nu puteam sa ratez chestia asta. Care nu se face. Si vorba Mariei, eu ma excitasem atat de tare de concert incat am trecut cu totul cu vederea ca in sfarsit ajung la Londra, si am o saptamana de stat acolo.
How awesome? Pretty much.

Inchei cu "song of the day": Less Than Jake - Gainesville Rock City.

Ah, zee horror.

2007-07-11T18:12:00.000+02:00

Deci Maria v-a povestit deja cum a inceput oroarea noastra cu vacanta. Deja v-a povestit si Sandra cum s-a terminat de fapt. Am ramas eu, codasa, chiulangoaica, repetenta clasei, sa va povestesc mijlocelul.
Pacat ca nu se poate scrie pe blog cu CC. Dar putem sa le trimitem link-urile pe mail domnilor! Si prin domni ma refer la minunata agentie de voiaj care a dansat step cu pantofii murdari pe vacanta noastra.

Asaaaa... deci se dau banii (multi, sa ne fie clar), se semneaza contractul... si dupa aia ni se dau papucii si se duce dracu' totul.
Ma rog, noi ne suparam, eu ma enervez de-a dreptul si injur (mult si consistent), Sandra incearca sa fie level-headed si Elvetie cum ii place ei, Maria se intristeaza. Oamenii zic "Nici o treaba, gasim o solutie!". A se mentiona ca deja e vineri, ora 18.00. Adica nu te mai baga nimeni in seama la ora asta ca sa incercam sa gasim altceva urgent (de, vacanta e in doua saptamani... gen). Zic ei oamenii nostri ca zero panica, se lucreaza asiduu si sambata ne anunta ce si cum.
Evident ca nu se intampla nimic in week-end. Dar luni primim minunea. O minunatie. Pierdusem pe drum Marocul din traseu, la care eu tineam enorm, dar apar Sicilia si Tunis in ecuatie si ma impac cu ideea. In plus, vasul e de trei ori mai mare (chiar daca nu se fac casatorii pe vas). Ne bucuram moderat, dupa aia incepem sa discutam detalii, evident ne excitam din ce in ce mai tare siiiii...
Ei bine, nu! Nici astia nu ne vor. Nu sunt locuri nici acolo. Asta dupa ce am discutat ce culoare sa aiba cearceafurile, cum vom dormi sub stele pe punte si cat e bacsisul obligatoriu pe vas.
Deci nu. By now, ne-am saturat toate si urmeaza sa ne facem vacanta la casa mea de la tara din Rucar cu WC in curte.
Eeee da' gata... Cand m-a sunat Sandra sa imi zica de noua teapa, deja nici ea nu mai era chill. Credeti-ma, daca Sandra nu mai e chill, e caz de targa. Si era. Si de aici va povesteste chiar ea.

UPDATE: Asa e, Sandra are dreptate. Deci dupa ce ne rugam de ei cu cerul si pamantul sa ne gaseasca ceva pe Mediterana, dupa ce ne flutura nu una, ci doua croaziere pe la nas fara sa se asigure ca AU cum sa ne trimita pe vapoarele respective, se gaseste inca o solutie. Marea Nordului. Ce mi-e Mediterana, ce mi-e Rusia. Serios. Cu adaugarea : "Si va rugam sa va grabiti sa va hotarati ca sunt ultimele locuri.".
Nu serios. OH RLY?

Deci Ultramarine Travel NU. Nu va mai zic ca in seara aia de vineri am sunat la alte agentii si TOTI mi-au spus pe loc ca respectiva croaziera era inchisa de mult timp, pana in septembrie. A naibii treaba, am nimerit tocmai la oamenii care nu stiau. Dammit. Important e ca totusi ne facem vacanta intr-un hotel care are Playstation in camera. Cum bine zicea ieri Tudor, "munitie pentru atras baietii in camera".
Nu ca noi am face asa ceva, fiind fete extraordinar de cuminti.
Zi tu Sandra mai departe...

Inchei cu "song of the day": Billy Talent - Surrender.

You Cannes.

2007-06-25T17:03:00.000+02:00

Double click, double play. Mix and enjoy.

Play soundtrack:

Play visual:

Create

Inchei cu "site of the day": Les Lions.

Silvia Wuz Hir

2007-06-11T10:24:00.000+02:00

E greu sa faci fotografii artistice cand partenerii de calatorie te alearga spre un pipi la Burger King (mai ales cand si tu iti doresti acelasi lucru), dar bless me, I tried. Nurnberg:

Inchei cu "song of the day": Beatsteaks - Cut Off The Top.

Silvia <3 padded stuff

2007-06-06T14:57:00.000+02:00

Toata viata mi-am dorit un perete capitonat la capul patului, dar asta e de-a dreptul orgasmic direct... La Michetta. Capitonat, colorat, modular. Perfect.

Inchei cu "fun activity of the day": Go deeper...

S-a venit acasa.

2007-06-06T10:54:00.000+02:00

Inchei cu "song of the day": Beatsteaks - Atomic Love.

Paper candy

2007-05-30T11:07:00.000+02:00

Si se zice ca fericirea nu se cumpara cu bani... eu sunt destul de fericita in momentul asta.
29 de ore pana la plecareeee...

Inchei cu "song of the day": Muse - Time Is Running Out.

Lazy ass Monday

2007-05-28T13:11:00.000+02:00

OK, uite o moda de blog pe care o evitasem cu succes pana acum si m-a prins din urma si m-a muscat violent de fund. Sambata seara, cineva statea la calculator si uitati-va ce search a dat pe Google:

Ai cautat unde trebuie. Raspunsul e nu.
Am ras. Fetele?

Inchei cu "artist of the day": Raquel Aparicio.

I am a logo

2007-05-28T11:10:00.000+02:00

Taguita de Nihasa, ma supun. My daily logos.

Inchei cu "song of the day": The Boo Radleys - Wake Up Boo.

Doin' it for the kidz

2007-05-25T13:16:00.000+02:00

Saptamana asta am primit un mail in care eram invitata sa adopt un ONG si sa il sprijin, din pozitia mea de blogger activ si nu numai. A durat ceva sa ma hotarasc pentru ca am vrut sa ma uit la cat mai multe posibilitati si sa apuc sa citesc pe site-urile asociatiilor de pe lista, pentru a face o alegere informata. In final am optat pentru Crucea Rosie. Ei au zis-o cel mai bine:

E o falsă imagine că voluntarii de la Crucea Roşie sunt fete sensibile şi idealiste care vor să toarne năpăstuiţilor supa cu polonicul. Noi de fapt îi vrem pe toţi cei care vor să facă ceva pentru cei din jur, indiferent de motivaţia lor interioară.
Şi cum există mulţi oameni care nu suportă să vadă suferinţă sau pe care îi deranjează disperarea şi nedreptatea din jurul lor, noi le oferim un loc în care pot să înceapă să întreprindă ceva concret în acest sens.
Dacă asta e o plăcere altruistă sau egoistă, vă lăsăm pe voi să decideţi. Voi ştiţi ce vă motivează mai tare. Cert este însă că vrem oameni puternici, energici, care vor să se simtă mai bine după ce au putut să facă ceva pentru cei din jur.

Din cate am inteles aceasta initiativa face parte dintr-o serie de activitati legate de Gala Societatii Civile. Aici puteti vedea care sunt actiunile care au fost nominalizate pentru aceasta gala, iar daca aveti blog si vreti sa sustineti un ONG sau vreti sa va implicati personal in programele lor, asta e cel mai bun loc sa va informati si sa aflati care, cum si ce face.

Mai multe aici.

Inchei cu "song of the day": The Fratellis - Whistle For The Choir.

Bullying is cool.

2007-05-24T18:30:00.000+02:00

Reciteam astazi rautatile (fara lipsa de modestie) delicioase pe care le-am scris impreuna cu Sandra, Jay si Mirona pe blogul What I Did For Love, care a murit fara nici o vina doar pentru ca toti turcii din lume au gasit blog-ul, s-au vazut luati la misto acolo si nu ne-au mai scris. Serios. Asta e motivul. In Turcia exista poze cu noi la intrarea in donerkebaparii: "Not write this girls! They malefic and not relijious and love Allah. They die alone. No love from Ahmed!".

Si s-a mai intamplat ca tot azi, intr-o rasturnare neplacuta de situatie (nu pentru mine, cum urmeaza sa observati), am dat pe net peste un interviu cu "micul Mozart", Marius Moga.
Uau. Au pana si aceeasi initiala la numele de familie. Coincidenta? I think not...

Asta e un moment bun sa aflam cateva lucruri interesante despre Mozart (chestii pe care presupun ca daca le faci mai "mici" se aplica si la Moga). Pentru o analiza cat mai corecta era bine sa stim exact cat la suta din Mozart e micul Moga... 10%? 40%? 0.5%? Oricum, ca sa stie si juniorul ce il asteapta: Mozart era mason, s-a casatorit cu o fata pe care familia lui nu a acceptat-o si a murit cu o groaza de datorii (desi avea bani, dar se pare ca statea prost cu organizarea).

Cica nu e frumos sa te iei de oameni fara sa stii tot ce se poate despre ei. Hey, I did my fucking research!
Marius Moga are niste sertare de unde scoate muzica si o da la toti copiii (nu stiu ce inseamna asta, dar asa zice toata lumea!) si seara isi ciocneste pelvisul (nu am putut sa ma abtin, Maria) de o domnisoara blonda care nu e destul de desteapta nici macar cat sa isi faca testele de personalitate din Cosmo. A, si mai stiu ceva despre el. Imi e extraordinar de antipatic. Destul ca sa ma iau de el, nu? Am hotarat ca da. Publicul aplauda in delir (mersi din nou, Maria!).

Mentionez ca acest post este o intamplare... Putea fi vorba despre oricine altcineva, dar asa s-a intamplat. As vrea sa mentionez sursa interviului, dar l-am gasit asa cum spuneam, total intamplator, pe forumul TVR.

Compozitorii nu prea te iubesc. Ai, totusi, prieteni printre ei?
Smiley. Atit. Nu e nici vina mea, nici a lor. Intr-o breasla, cind unul tinde sa faca mai multe decit ceilalti, nu are cum sa aiba prieteni. Eu sint mai workoholic, de-aia compun pentru multi artisti, de aia ma chinuiesc sa fac lucruri pentru afara, pentru ca asta imi doresc sa fac in viata.

Boo :( . Pe Moga nu il iubesc colegii de clasa pentru ca e tocilar si spargator de chiul. Asa, Marius, zi-le tu cum e sa fii prolific si genial... Oamenii sunt rai si invidiosi, it gets lonely at the top si tu esti un exemplu minunat de calugareala non-voluntara. Sa organizam o misiune umanitara care sa iti aduca masline si sa iti tina companie in serile reci la studio (Maria gets Smiley).

Te muti intr-o hala industriala?
Da. Sa zicem ca am ajuns la o maturitate muzicala mai pronuntata. Parca m-am plictisit de dance-ul asta. Vreau sa inregistrez si chitare, si viori.

Deci cand ajungi la maturitate trebuie sa te muti intr-o hala industriala? Si maturitate pronuntata... asta inseamna cu un picior in mormant?
Da, si eu m-am plictisit de dance-ul asta. Hai sa stam jos. Vrei ceva de la bar?

Iti facusesi un studio in America.
Volumul de deal-uri de acolo nu e acelasi cu cel pe care il primesc de la Londra. Timpul meu de studio e ocupat 50% de Romania, 40% de Londra si 10% de America. Lucrez la un album pentru un grec, de la Universal Grecia, am facut niste reorchestratii pentru Hillary Duff si doua piese pentru RBD, pentru albumul pe care il vor lansa in America.

Name dropping, bla bla bla, name dropping, bla bla bla, more name dropping, number dropping (that's new!), a little bit more name dropping, bla. Bleah.

Se va mai auzi de “Dracula, my love”?
O vom lansa in Europa vara asta, dupa ce-i vom face un videoclip. Vom face si un musical cu acelasi nume.

Si eu care credeam ca imi e antipatic Moga! In sfarsit o veste buna.

Musical? MUSICAL?!!! Tineti-ma va rog. Cuiul, tabloul, Tonitza, sarurile...

Faci imnul pentru Romantica TV?
Da, cred ca sint imnasul sef. Am facut imnuri pentru emisiunile “Popstars”, “Megastar”, pentru Prima TV, PRO TV, ProFM, Radio 21.

Nici macar nu mai am rabdare sa fac misto de faptul ca a zis ca e "imnasul sef". Imnas rimeaza cu ocnas. Hah.
Look at all the pretty colors... Cute but not fluffy!

Ce-ti spune numele Iulia Vintur?
E o femeie frumoasa, si desteapta, si foarte rezonabila.

This one's too easy... Sunt sigura ca nu te referi la pret (cheap shot, stiu dar era... in my face).
Desteapta? Poate functiona fraza asta duioasa daca nu ar fi vazut-o deja o tara intreaga balbaindu-se si facand cele mai imposibile constructii gramaticale pe care le-au suportat vreodata boxele atasate la televizorul meu. Ca sa nu mai uitam gafa delicioasa cu "Noi aici la Surprize,surprize...". Aia i-a creat orgasme multiple zile in sir Andreei Marin ("Nu cred, fata ma studia! I'm a fuckin' role model!").
Yeah dude. She just oozes intelligence.

Si iubita ta.
In primul rind. Presa ne-a unit, nu aveam nici o treaba unul cu altul, atunci cind s-a scris prima oara ca sintem impreuna.

Va rog frumos sa scrieti urgent in presa ca Moga s-a casatorit in Amsterdam cu Smiley. Poate nu s-au gandit inca la posibilitatea asta... It makes sense!
Evident, tanarul ori are nevoie de ajutor, ori e ca un creion magic: "Am desenat un norisor si a devenit real!". Me like that.

Smiley tu esti OK.
Call us sometime.
We'll make popcorn.

Inchei cu "song of the day": No Doubt - Stricken.

Google yourself... again.

2007-05-22T10:24:00.000+02:00

Chiar nu pot sa ignor leapsa de la Maria, mi s-a parut foarte amuzanta. Cica trebuie sa dai search pe google la "numele tau likes to" si sa alegi cele mai amuzante rezultate. Oh my. Here goes.

Sylvia likes whipped cream in his drinks (OH RLY?)
Silvia likes to walk or cycle through the countryside, where she often stays with her grandmother (i wish, din pacate mai am doar un bunic)
Silvia likes to socialize and will use any excuse to celebrate with friends (de ce suna toate foarte "proper"?)
Silvia likes to express herself through her art. (ta-dah!)
Silvia likes me (highly unlikely)

Nimic cu porn? Ma mir. Sunt un pic dezamagita. Data trecuta cand fetele mi-au Google-it numele am aflat ca eram arestata ca fiind peste. Mai imbatraneste lumea...

UPDATE: Maria ma anunta ca nu am cautat destul. Here are the gems that got away.

Silvia likes to be naked (who doesn't)
Silvia likes to watch (depends on watchee)
Silvia likes to beat me up (like i love the baby Jesus)
Silvia likes to have the best, and she heartily dislikes stinginess, small mindedness or pettiness (ta-dah!)
Silvia likes to shoot all-girl scenes ocassionally (again, who doesn't)
Silvia likes to nudge me when I'm at the copier, and gladly takes my music suggestions. What a nice lady! (am vomat un pic in gura la asta)

Inchei cu "song of the day": Bad Religion - Let Them Eat War.

Si se zice ca in publicitate nu se lucreaza...

2007-05-18T19:06:00.001+02:00

...si ca mancam bebelusi cruzi.

WRONG!

Inchei cu "revelation of the day": Never Mind The Buzzcocks (Google it yourself, lazy arse!).

Newsflash

2007-05-18T15:10:00.000+02:00

- azi e toamna
- am reusit sa strecor una bucata Motion City Soundtrack pe o reclama care nici macar nu e a mea
- o colega foarte draga, Lulu, si-a dat azi demisia :(

- flashback total stupid si random: Colpo Di Fulmine si Non E' La Rai (of Italia Uno fame)
- Mercury s-a repozitionat - cheers to my beloved family, abia astept sa mananc, sa beau si sa va vad saptamana viitoare la marea lansare

Inchei cu "song of the day": Paolo Nuttini - Last Request.

Ce am invatat astazi?

2007-05-17T15:54:00.000+02:00

1. QI este cel mai tare anti-quizz show care a existat vreodata.
2. In povestea originala, pantofii Cenusaresei erau facuti din blana de veverita, dar din cauza unei confuzii create la traducerea din francezul "verre", au ajuns in cultura populara ca fiind facuti din sticla sau clestar.
3. QI (Quite Interesting) e una dintre cele mai tari emisiuni (gasiti pe YouTube un numar insemnat de episoade intregi).
4. Stoicescu e puturos (si nu ma refer la mirosul pe care il emana dupa ce se imbata in gang cu Unirea si cade pe jos in balta unde a varsat jumatate de sticla inainte sa se imbete cu cealalta jumatate).
5. Trebuie neaparat sa va uitati la QI, de unde o sa invatati foarte multe lucruri "quite interesting" si o sa si radeti foarte mult (nu de Stoicescu).

Inchei cu "song of the day": The Soviettes - What Did I Do?!

16:18

2007-05-16T13:45:00.000+02:00

Inchei cu "lyric of the day": "And even when you curse / I love to watch your lips build bad words" - Patrice, How Do You Call It

British chaps you should know about (part I)

2007-05-15T10:40:00.000+02:00

Sunt fan all things british, asa ca ma vad nevoita sa va fac cunostinta cu primii trei barbati britanici care ma fascineaza (din diverse motive). Asta e doar prima parte dintr-o enciclopedie consistenta...

Stephen Fry

Comedian, successful novelist, star of the silver screen, raconteur and wit are all emblazoned upon the dazzling curriculum vitae of Stephen Fry. - musicOMH

Ray Winstone

Winstone is one of the hardest-working men in British showbusiness. But reading the clippings, you detect a whiff of class snobbery. The feeling seems to be that the man they call "The Daddy" is a great instinctive actor, but maybe not that bright. In the flesh, though, Winstone is the very antithesis of a cockney wide boy. - The Independent

David Blunkett

Blind since birth and from a poor family, he rose to become Education Secretary from 1997 to 2001, and then Home Secretary from 2001 to 2004, when he resigned after a scandal. - Wikipedia

Inchei cu "song of the day": Travis - Happy To Hang Around.

Eu cu mine si cu prietenii mei.

2007-05-11T14:31:00.000+02:00

Azi sunt foarte fertila, am multe de zis. Bare with me. Am o intrebare sincera...

De ce nu mergeti la concerte?

Explicati-mi si mie. Va rog mult de tot... Si acum vorbesc exclusiv cu oamenii care asculta orice stil de muzica din genul numit rock. (n.r. rock nu inseamna Voltaj si Keo, cum am vazut aseara la premiile MTV Romania; bine ca mi-am amintit, trebuie sa scriu si de simulacrul asta care se repeta anual ca o ciuma cronica).

Serios, de ce? Adica... pana si oameni pe care ii cunosc si care se plang mereu ca "...nu exista concerte ca lumea...", "...nu ai ce vedea, nu ai ce asculta...", "...numai stutzerii isi aduc DJ si isi fac evenimente...", sau si mai rau "...interesul romanului legat de mers la concerte e egal cu zero daca il pui sa plateasca bilet...".

Aham. Si voi unde ati fost aseara?

Aseara, cand in Fire au fost aduse doua formatii din Bulgaria, de catre niste oameni care incearca sa educe omul sa vina la concert, sa plateasca bilet, si sa asculte si altceva in afara de alea doua formatii pe care le stie de pe MTV2 in cel mai bun caz.

Unde ati fost? Era un eveniment care va dadea ocazia sa nu treaca inca o saptamana plangandu-va ca nu aveti la ce concert sa mergeti. Si nu vreau sa aud ca "eu nu ma prea omor dupa hardcore", nu s-a nascut inca in Romania omul care asculta un singur stil de muzica si atat. Numai eu stiu cat m-am saturat sa aud fraze de genul "eu ascult muzica buna". Nu oti fi atat de elitisti incat ascultati numai american underground sau metal EXCLUSIV sau ska punct.

Chiar nu pot sa inteleg. Si mi se pare trist ca la fiecare concert de genul asta suntem doar eu, Stoicescu, Varu si compania intima. Si mi se pare de rahat sa vad dezamagit si descumpanit iremediabil un om care se implica enorm si se incapataneaza ca TREBUIE sa mearga si la noi.
Si faza si mai trista e ca dupa fiecare seara din asta cand stai sus in Fire si se aude de jos sunetul spart pentru ca e sala goala, omul se duce acasa si a doua zi se gandeste cum sa faca sa o ia de la capat.

Chiar nu inteleg. Pot insa sa sper sa nu se lase nici omul de care scriam mai sus, nici ceilalti care fac ceva in directia asta.
Dar ce sa raspunzi la o privire dezamagita si la replica "Nu vezi ca nu ai cu cine?...".

Mai jos, de aseara, un pic de Last Hope din Sofia.

Inchei cu "site of the day": Writing using The Snowflake Method.

Stuffix

2007-05-11T14:04:00.000+02:00

Cateodata sunt mai feminina decat feminitatea insasi. De unde si afinitatea mea cunoscuta pentru culoarea roz.
In ultima vreme mi se intampla ceva foarte interesant, si anume instinctul meu matern a atins cote ingrijoratoare. In acest context, nu o data mi s-a intamplat sa vad ceva prin magazine (vorbesc de articole pentru copii) si sa vreau sa le cumpar nu pentru functionalitate, ci pentru ca pur si simplu sunt prea adorabile. E impulsul ala usor diabetic cand ti se strange toata fata intr-o grimasa zaharoasa si incepi sa vorbesti stalcind cuvintele si subtiindu-ti vocea, de parca ai vorbi cu un bebelus (nu ca bebelusii ar vorbi asa, by the way).
Astazi un coleg a adus la munca un cadou pe care trebuie sa il duca unei nepotele si absolut tot biroul s-a strans in jurul lui. Fetele au zis ca vor si ele, baietii l-au pus sa si le puna in picioarele masura 46 si sa duca incaltat asa in biroul sefului sa ii ceara marire de salariu.
Patine cu rotile si jaloane (awww) de la Avon, masura reglabila, pret 500.000 lei.

Inchei cu "artist of the day": CousCous Kid.

Deschide usa si fugi.

2007-05-11T12:19:00.000+02:00

Am dat azi pe net intamplator, asa cum se intampla atat de des, peste fotografia asta si am avut un flashback brusc de imagini, senzatii, mirosuri si atmosfera.
Imi aminteste foarte tare de drumurile cu masina spre mare de cand eram mica. Mi se parea infinit de lung drumul asta... Stateam pe bancheta din spate cu fratele meu (asta inainte sa avem voie sa stam in fata, chestie care a trezit scandaluri interminabile "Eu stau la dus, tu la intors..." "Ba nu, eu merg in fata la dus...") si ma uitam pe geam. Si erau campurile imense de rapita, grau, maci, floarea soarelui. O imagine clasica, nu cred ca exista cineva care nu oprea sa faca poze sau sa culeaga floarea soarelui (pentru flori sau pentru semintele parca mai bune crude, eu personal mi-am distrus mainile foarte des cu perisorii aspri de pe tulpinile lor) sau maci si albastrele, distrugand in proces o bucata insemnata de camp de grau.
Dupa ce era scandal in masina pana ne asezam si ne potoleam din mancat sanvisuri, pasat sticla de suc si batutul pe reviste, se facea liniste. Tata punea casete cu muzica (Sting, Prince, Genesis sau Propanganda daca se simtea aventuros) si nimeni nu mai zicea nimic. Doar ne uitam pe geam. Evident, la un moment dat eu adormeam.
S-a intamplat o data sa ma trezesc din somnul meu in mijlocul unei ploi cu pietre de gheata, in mijlocul unui haos in care tata incerca sa acopere luneta cu o patura ca sa nu se sparga, mama se panica, frati-miu era fascinat de tabloul apocaliptic si eu eram buimaca si debusolata complet.
Asta e fotografia asta. Momentul cand m-am trezit din cauza vocilor lor, mi-am dat seama ca motorul era oprit si masina parcata pe dreapta si afara era intuneric si haotic, dar frumos in acelasi timp. Nu mai stiu exact de ce anume era campul langa care oprisem, parca era mai tarziu vara si erau chiar rotocoale de fan deja stranse, dar nici nu mai conteaza. Asta era. Exact momentul ala.

Inchei cu "song of the day": Teenage Fanclub - Your Love Is The Place I Come From.

Am doua probleme: femeile si barbatii.

2007-05-10T10:46:00.000+02:00

Urata specie e femeia in Romania. Pe cuvantul meu... Urata rau.
Mergeam pe strada acum doua zile cu o colega si am observat alte doua domnisoare care mergeau pe cealalta parte a strazii. Le-am observat pentru ca se holbau la noi de parca ne cunosteau de undeva. Primul gest pe care l-am facut a fost sa ma uit daca am slitul desfacut.
Urasc genul ala de privire. Il stiu bine, pentru ca l-am aplicat si eu. Un amestec de curiozitate, rautate, spirit de competitie prostesc si da, "the green fairy". Nu absint, ci temuta invidie. Asa sunt femeile... rele. Rele, slabe, isterice, superficiale, innebunite dupa pozat in victima si barfa, preocupate numai de prostii. Majoritatea isi limiteaza interesele la lucrurile strict vitale (slujba, sot, copil, televizor, casa) in timp ce culmea distractiei inseamna pentru ele un gratar cu vecinii sau un concert gratuit cu o suta de formatii in parc. Si nu vorbesc de femeile care au acum o varsta, care au trait intr-un anumit context social si cultural si care nu au avut cum sa creasca altfel, nu stiu altceva.
Imi vine rau cand fac lucruri din astea de femeie. Inevitabil, am si eu o mostenire de specie. E greu sa scapi de ea... Incerc si e frustrant cand ma surprind in vreuna din ipostazele de mai sus. Dar eu macar le constientizez, imi pun niste probleme, ma macin sa gasesc raspunsul la niste intrebari care ajung beyond "Cum dracu' are proasta aia o masina mai buna ca a noastra?!".
Ma enerveaza ca femeia e asa in tara asta. Imi pare rau pentru alea care gasesc empowering discursurile de egalitate sau chiar de superioritate fata de barbati. Imi pare rau, e adevarat ca avem o maturitate superioara (adica imbatranim psihic mai repede) dar nu prea stim ce sa facem cu ea. Chiar suntem sexul slab. Nasol...

Lasa ca nici barbatul nu e mai cu mot. Acum trei ani, cand am fost prima oara la Barcelona in vizita la Maria, ne plimbam pe strada si am tras concluzia ca acolo exista o problema destul de mare: nu prea puteai sa faci diferenta intre cocalar si culean pentru ca erau toti imbracati intr-un fel, foarte ingrijiti si nu urlau de nicaieri ca alarma Blondy sau L.A. ca sa stii sa te feresti.
Fast forward, 2007, Bucuresti. Cu aceeasi colega admiram evenimentul care este Piata Romana seara, cand ies copiii de la scoala. In spatele nostru pe bordura de la metrou stateau vreo 6 baieti zgomotosi, pe genul ba-eti care pierd timpul in fata scarii blocului. DAR. Scara de bloc din Crangasi a devenit "in fata la KFC", si costumatia... Eeee... Altceva!
Daca domnisoarele care vor sa fie la moda poarta ca regula balerini de la Zara si un sirag lung de margele de plastic peste tricouasul stramt cu imprimeuri vintage, culeanul parvenit de sex masculin are si el o uniforma. Conversi, blugi skinny de la Kenvelo si tricou pe care nu trebuie sa lipseasca un vultur, o broderie army sau orice fel de aplicatie incarcata (cu cat mai asimetrica, cu atat mai bine).
Dar nu asta ne-a frapat... Nu e posibil in ce fel erau tunsi! Tokyo Hotel e putin spus pentru a descrie ce se intampla in capul lor. Colega mea, mai prietenoasa, i-a intrebat "Cine v-a tuns pe voi?". Aflam ca sunt "home-made", i-a tuns un prieten pe toti. Uau.
Am incercat sa le fac o poza, dar se tot ascundeau... De ce, nu stiu. Pai nu ati iesit la bulevard sa va admire lumea?! Nu sunteti mandri de "look"-ul vostru? Sa nu imi spuneti ca va stiti penibili si nu va mai trebuie sa fie si imortalizata pe pelicula incercarea disperata de a imita ceva ce ati vazut in Bravo...
Hmmm. Pai de ce, mai copii?

Asta e nene, oamenii sunt superficiali, rai si dau cu pietre. Si cine se jura pe troita din gradina de la TVR ca nu judeca omul (cel putin ca prima impresie) dupa ce animal se vede la exterior... ori e budist ori pur si simplu nu ii pasa.

UPDATE: Au... tocmai am avut o revelatie. Barbatii de genul asta ma enerveaza pentru ca sunt femei.
Oricum as calcula, we fall short.

Inchei cu "artist of the day": David Lanham.

Pentru Mirona

2007-05-10T10:42:00.000+02:00

Trandafiri din plimbarea mea de dimineata.

Inchei cu "song of the day": The Mamas And The Papas - Dream A Little Dream.

... ca acum ma enervez!

2007-05-09T14:38:00.000+02:00

Ce-i mult strica, orice ai spune. Nu mi s-a urat cu binele sau ceva, dar pur si simplu am avut o zi de rahat maxim din cauza de... prea mult.

Primo, s-a afisat programul pe ore pentru Rock Im Park. Ai zice ca incep cu o veste buna - daca se tin baietii de program, ceea ce de obicei se intampla, nu se suprapun nici macar doua formatii care imi plac.

Dar nu.

Unde a disparut Dave Matthews Band?! Erau in primele zvonuri de festival si eram super incantata ca o sa calce in afara SUA la cantare... Ca ei nu se prea plimba.

Teapa! I-au pierdut pe drum. Ma oftic maxim. MAXIM! <insert bad, bad, bad words here> Imi vine sa plang de oftica.

Secondo. Inca nu mi-am luat liber de la birou si abia acum doua saptamani am fugit literalmente de la munca pentru concertul Lagwagon. Iar acum trebuie sa ma duc ca o floare la seful meu portughez sa ii zic "Stii... eu plec iar... am nevoie de vreo 4 zile libere...". Asta in cazul in care nu pot sa zic "...scade-mi din concediu", pentru ca noi avem concediul fortat in iulie cand se inchide agentia si stam toti acasa. O sa fie draguta discutia.
Asta e, pentru asta traiesc, daca nu intelege imi dau demisia si tot plec.

Three's a charm. 15-17 iunie, Nova Rock. S-a intamplat cortul + sac de dormit + izopren (multumesc, pestisorule de aur, esti prea de treaba!). DAR...
Pe 16 ar fi trebuit sa plec cu minunatii mei colegi la Cannes-ul de publicitate. Total relaxata, abia astazi i-am dat mail cui se ocupa de problemele administrative sa ii spun ca eu vin la Nisa direct la Viena.
Evident, luase deja biletele. De la Bucuresti. Scandal, haos "....mii bani pierduti!", finally s-a rezolvat. Ea mi-a aranjat drumul de intors... drumul de dus trebuia sa mi-l rezolv singura din cauza harababurii create. Incepe un nou haos - cauta zbor, fa mii aranjamente cu orele de sosire, cum ajung din camp la Viena la timp pentru avion... Pana la urma am gasit. Si frumos, si cuminte, si ieftin, si devreme la Nisa si tot. Incepe faza a doua: cine are bani pe card sa imi iau biletul ACUM? Ca nu e de gluma cu companiile astea low cost... nu cumperi azi, maine poate sa fie pretul dublu! Dupa ce am tras alarma la mama, tata si Maria, cine credeti ca m-a salvat...
Bunicul meu. Da. Maria a zis sa scriu neaparat pe blog fraza asta: "Ma duc la Cannes pe banii din pensia bunicului meu."
E bine, Maria? Am zis-o.

Si oricum, la masa de Paste, unde eu m-am imbracat super frumos (see photographic evidence), bunica-miu mi-a zis ca arat "ca o muncitoare ucraineanca facand greva la poarta fabricii".

Deci imi era dator.

Completez ca a continuat spunand "... Eu seman cu Oblomov. Mi-ar trebui doi servitori, unul care sa imi taie unghiile de la piciorul drept si unul de la stangul."

Revenind, cand am ajuns de dimineata la birou mi-am scris toate lucrurile pe care trebuie sa le rezolv, pentru ca le visez noaptea si m-am gandit ca ar fi bine sa le descarc pe hartie. Sa vedem cum dorm la noapte.

Cert e ca pe 25 mai imi vine si labradorul galben (pestisorule, chiar esti ceva special!) si dupa ce ca trebuie sa tai bugetul de shopping ca sa il platesc, trebuie sa gasesc si pe cineva care sa aiba grija de micut cat sunt plecata sa ma tavalesc bezmetic la dans si prin corturi (Missy? Stoicescu? E sansa voastra sa va luati revansa pentru lasatul sinsilelor nemancate ultima data...).

Inchei cu "song of the day": The (International) Noise Conspiracy - Under A Communist Moon.

Book, Food, Music - my favorite salad.

2007-05-08T11:29:00.000+02:00

When touring the country, there are only so many times one can stomach Taco Bell, Burger King and KFC; no one knows this better than touring musicians, as journalist Zuaro proves in this winning collection of on-tour favorites that run the gamut from simple (Death Cab for Cutie's Veggie Sausage and Peanut Butter Sandwich) to upscale (Patrick Phelan's Swanky Mac N Cheese, featuring lobster and white truffles) to no-scale (the secret to Strung Out's Rock 'N' Ramen is using two Ramen flavors, not one). There's a band for just about every facet of the indie rock world, a diversity of taste reflected in recipes ranging from Battles's Roasted Bone Marrow "Battles Style" to Camera Obscura's Vegetarian Paella. Naturally, there's a fair number of meals that won't sound like a good idea until after 3 a.m., such as a combination of onions, peppers, cheese, eggs and refried beans that Silkworm calls a Cheesy Sleazy. Covering all the bases, including drinks (They Might Be Giants offer up a Countrypolitan with cranberry and pomegranate juice), each recipe also includes comments from the submitting musicians-some more coherent than others (quoth NOFX's El Hefe, "make some mac and cheese, then mix in a can of nelly chilly ... word")-making this a fun, faithful look at what rockers eat when they're not rocking out.
Copyright © Reed Business Information, a division of Reed Elsevier Inc. All rights reserved.

Inchei cu "quote of the day" - Missy, murdara de grasime la gurita, rontaind carnea de pe un os: "...Eu nu prea gust postmodernismul..."

Desktop de blogger

2007-05-07T10:43:00.000+02:00

Mica provocare pe care am gasit-o la Eduard. Nu stiu cat de "de blogger" e desktop-ul meu, dar e haotic si eye-pleasing. Luati.

Inchei cu "song of the day": Mad Caddies - Backyard.

De Rahat. Cu R mare.

2007-05-04T12:19:00.000+02:00

E oficial, astazi Tudor Giurgiu si-a anuntat demisia. Un om super inteligent, care nu ar fi renuntat la niste planuri pe care le facuse pentru epava care este TVR-ul daca nu ar fi avut motive serioase. Tudor e beyond ambitios, smart, si un om pe care ma bucur enorm sa pot spune ca il cunosc. De cand eram mica.
Poate e mai bine asa, Tudor are filme de facut.

Sandra, zi cu pozele alea cu Noua Zeelanda.

Inchei cu "song of the day": Foo Fighters - Gimme Stitches.

10 lucruri pe care nu le stiati despre Nihasa

2007-05-02T10:03:00.000+02:00

Hai sa vedem cat de faimos esti, Nihasa. Pentru fanii tai care te cauta pe Google:

sex cu nihasa vreau sa fac copii cu nihasa doamna nihasa nihasa zeul sexului nihasa homosexual vreau sa ma marit cu nihasa nihasa supradotat te vreau nihasa detalii intime despre nihasa nihasa + lili = love nihasa face copii frumosi nihasa armasar de prasila

1. Lui Nihasa ii place salamul de vara prajit.
2. Nihasa "ar da acolo" la Amy Winehouse.
3. Nihasa <3 OCS.
4. Nihasa are o fobie legata de limba franceza.
5. Nihasa poate sa asambleze un gratar in 10 minute (folosind instructiunile).
6. Nihasa sta foarte bine cu orientarea geografica.
7. Nihasa gateste popcorn, nu il cumpara pre-ambalat.
8. Nihasa are intalniri regulate cu diverse grupuri organizate.
9. Nihasa e mult prea politicos in persoana.
10. Nihasa e foarte inalt! (asta pentru cine nu l-a vazut live)

Inchei cu "song of the day": Eve 6 - Jet Pack.

Fel principal: Lagwagon, Live in a Dive

2007-05-02T09:35:00.000+02:00

Soundtrack:

Am fost, am vazut, am ascultat, am transpirat, am filmat, mi-am dat drumul, am venit acasa.
De unde sa incep... In sfarsit am facut ceva fotografii de afara si la intrarea in Arena. Where the beautiful people congregate:

Sa intram. Cu curaj, cu curaj... Uite ce frumos e in baia baietilor:

Habar nu am cine canta in deschidere, pe bilet scrie doar Lagwagon. Noroc cu masa de merchandise - daca langa treburi cu Lagwagon se vand chestii cu No More Encore (AU) si Uncommon Men From Mars inseamna ca ei. Adica ei canta in deschidere. Coincidenta - chiar saptamana trecuta am ascultat pentru prima oara Uncommon Men From Mars. Amuzant, nu?! Mie mi s-a parut amuzant.
Incep No More Encore destul de rapid, pentru ca la Viena e regula sa se termine concertele inainte sa plece ultimul metrou, sa aiba tinerii cu ce sa ajunga acasa. Iata baietii:

Foarte digerabil de altfel, am si filmat o melodie dar am uitat sa o salvez, poate as fi postat-o aici. Sau poate am facut intentionat in egoismul meu... Sa fie totul numai AL MEU!
Nu, glumesc. A fost din pura si sincera prostie. H-anyway... Urmeaza Uncommon Men From Mars. Foarte tare! Mi-au placut maxim! Mi s-a parut foarte amuzant ca tobosarul si unul dintre chitaristi erau vopsiti din aceeasi cutie de vopsea (ADOR!) si anume verde. M-am uitat incantata la evolutia baietilor, dar nu imi dadeam seama de ce ma simt usor bulversata. Abia la final am realizat ca se tot schimbau intre ei la instrumente, de unde mare agitatie pe scena, de unde imi era greu sa imi formez o imagine stabila a scenei, de unde conflictul meu interior.
A, si la final au cantat cover dupa "Fight for Your Right".

Bere, suc, "Tine tu locul pana fac si eu un pipi sincer" cum spune Andreea, uite un baiat dragut, uite doi, uite o suta (useful tip: se pare ca punkistii austrieci nu agata nimic, eventual se lasa daca face vreo domnisoara efortul).
Sa trecem la treburi serioase. In primul rand, Joey Cape avea o barba exceptionala. Un domn, practic. Inca de la inceputul concertului stimatii au anuntat ca playlist-ul va fi unul foarte "self-indulgent", adica or sa cante ce au chef baschetii lor. Incerc sa fiu organizata, dar mi-e foarte greu. Inca sunt cu entuziasmul in gat, pot sa spun linistita ca din tot ce am vazut pana acum a fost concertul care mi-a placut cel mai tare.
OK, spilcuiesc ce am retinut din playlist, cu ceva observatii legate de anumite melodii: Choke, Lullaby, Alien8 (cantat impecabil la voce de Chris Flippin - aka Big Bitch - care a refuzat sa cante la chitara melodia asta, asa ca a facut schimb de task-uri cu Joey), Wind In Your Sail, Black Eyes, No One, Violins, Dividers (unde Joey a spus "We don't usually do this kind of thing, but sing along No dividers!"), Kids Don't Like To Share, Lag Wagon, Never Stops, Automatic, May 16th, Heartbreaking Music ("This is an anti-God song!"), Falling Apart, Razor Burn (inainte de care s-a facut misto de Joey care si-a luat ferma in Montana si nu isi mai permite lame de ras, ergo barba stufoasa), One Thing To Live si la bis (unde au cantat vreo 4 melodii, desi ii tot dadeau oamenii de la Arena jos de pe scena pe motiv de "Curfew, curfew!") a fost si Know-it-all, cu unul dintre baietii de la Uncommon Men From Mars la voce, pentru ca ei ii rugasera sa cante melodia respectiva. Mi-au lipsit Love Song si Making Friends.

Chestii dragute de pe la concert... Joey a zis ca se jura ca Arena e cea mai misto sala de concerte din Europa. La un moment dat cineva din public i-a dat o tigara pe care el si-a bagat-o calm in nas. Am uitat sa mentionez ca era foarte greu sa vezi formatia pentru ca pe scena erau mereu cel putin 5 copii care asteptau sa faca stage-diving. In afara de asta, Joey i-a bagat si tinut un deget in ureche lui Leon cat a cantat o bucata la voce, a uitat de vreo trei ori versurile, a zis "My balls are really sweaty", a raspuns la telefon in timpul bisului ("...actually I'm on stage right now, but when my phone rings, I answer it!"), a cantat la tobe prima melodie de la bis (in timp ce Dave Raun - tobosarul - a anuntat ca in sfarsit are si el voie sa vorbeasca virgula cu publicul, dar doar pentru ca era ziua lui de nastere :) ). La un moment dat, pe scena a ajuns nu un telefon pierdut sau o cheie pierduta, ci un adidas pe care si-l pierduse cineva.

Baiatul de la Security avea tricou cu Kings of Nuthin'. Foarte, foarte, foarte multi copii din public aveau tricouri cu Dropkick Murphys si la sfarsitul concertului, cand ieseam din sala, chiar am auzit pe cineva strigand "Let's go Murphys!".
Sunt epuizata. Go home.

Inchei cu "song of the day": Lagwagon - Sad Astronaut.

Pauza inainte de sarmale

2007-04-27T15:49:00.000+02:00

Voiam sa postez azi ce am scris despre concert, dar nu am apucat sa descarc pozele si filmuletele, asa ca... maine.

Cat asteptam, impartasesc cu voi incoronarea peretelui de langa biroul meu. E din ce in ce mai frumos...

Inchei cu "song of the day": Lagwagon - Sleep.

Classy crash (Hopefully...)

2007-04-26T15:32:00.000+02:00

Nici nu m-am intors bine de la Viena si aud ca se pune la cale ceva fin...
Ceva exclusivist.
Ceva "pour le connaisseurs et leurs amis".
Ma gandesc sa bagam si noi nasurile pudrate, trupurile invesmantate trendy (dar nu flendy) si personalitatile exuberante, sau macar un piciorus incaltat in balerini pe usa respectiva.
Petrecere foarte privata Peroni, name dropping: Venera Arapu, Andreea Raicu, Ovidiu Buta, Stefan Cosma, Gabriel Hennessey, Irina Marinescu. Pe genul fashion, as putea spune.
Detalii intime si fierbinti despre actiune maine, la locul binecunoscut, Uninvited.
Stiu ca am promis de mult timp ca revenim cu proiectul, dar iata... le alegem pe spranceana. A meritat asteptarea.
From the moshpit to the catwalk, I'm off.

Inchei cu "song of the day": Frank Sinatra - I Won't Dance.

Aperitiv

2007-04-26T14:29:00.000+02:00

Lagwagon - Falling Apart

Hello, welcome to the show
Thought we broke up years ago
What's up, I just shit my pants
Gambled and I lost
Good times, just blew out my knee
I've fallen and I can't get up
Oh shit, I think I broke my back
Where's the wheelchair?

I'm old school
I'm played out
Osteoporosis, glaucoma and neurosis
The vultures circling above our balding heads

Second verse, the same as the first
I forgot the words again
Railer, lost my inhaler
Who's got a smoke for the Caper?
Hold on let me catch my breath
All right, I feel better now
Take it to the bridge

I'll never be Ozzy
On stage when I'm fifty
I'm gonna look like Elvis
By the time I'm forty
We're already bogus
We're already fading
We'll never be The Rolling Stones
I'm staying home

Dementia and senility
My failing muscles atrophy
I've lost all ability
Falling apart
Blue hair, brown teeth
Failing livers, defeat
Maybe we will try to pull it off
For another year...

Inchei cu "site of the day": Entertainment and confrontation.

Hai frate...

2007-04-20T15:25:00.000+02:00

Nihasa incearca sa se puna bine-bine cu un grup aleator de fete (nu stiu de ce, dar vezi ca ai sarit-o pe Mona), deci ne taguieste sa rupem blogul cu trei dintre dorintele noastre cele mai intime si arzatoare ca ochiurile de la aragaz (pornite).

"Fishy, fishy!" (annoyingly tapping with my pointer finger in the tank)

1. Un apartament langa piata Alba Iulia (minimum trei camere te rog, preferabil duplex).
2. Un catel (Basset Hound, Corgi sau Labrador galben, se accepta donatii incepand de acum).
3. Un cort profi full-option, sa nu mai fie nevoie sa fac eu investitia asta pentru festivalurile din iunie (deci ma grabesc, a nu se uita de izopren si sac de dormit).

Inchei cu "artist of the day": Teodor Badiu.

Evenimentul social al sezonului! (Silvia la revolutie)

2007-04-20T11:20:00.000+02:00

Inchei cu "song of the day": Moneybrother - They're Building Walls Around Us.

50 x 50

2007-04-19T16:29:00.000+02:00

Hai ca azi va fac supradoza de cultura vizuala... Dupa ce va downloadati frumos toate numerele din revista Candy pe care v-am recomandat-o mai jos, as zice sa va uitati si la expozitia 50 x 50. E tot digitala, deci practic e ca si cum ati merge la muzeu fara sa va miscati posteriorul de pe scaun. Deci...

50 creatives.
50 original pieces.
50 prints each.
50cm x 50cm.
50 euro per print.

Si cititi si numele lucrarilor, fac parte din experienta. Dupa care eu va las, ca ma duc la demonstratie sa il sprijin pe Base. Se vorbeste pe aici pe la mine in birou ca cel mai tare ar fi sa reusim sa fim arestati.
O noapte in puscarie e visul oricarui teribilist...

Inchei cu "site of the day": Business definitions.

Bomboane vizuale. Gratuit.

2007-04-19T15:37:00.000+02:00

Save a dime, give it to the poor, read a digital magazine.
Design and all things pretty here.

Inchei cu "quote of the day": "Dumnezeu a creat sexul, preotii au creat casatoria." - Voltaire

Buna dimineata

2007-04-19T09:33:00.000+02:00

Inchei cu "song of the day": Primus - Jerry Was A Race Car Driver.

Cine sapa groapa altuia... o sapa subliminal pentru el insusi.

2007-04-18T17:16:00.000+02:00

Ma uit pe bloguletul asta si observ ca nu am mai scris de foarte mult timp ceva asa... mai insightful. Sa se planga la loja, sa se aplaude frenetic in public, sa se arunce cu petale de trandafir, sa ne uitam impreuna la poze cu familia, sa lipim abtibilde pe frigider. Asa ca iata... I'm sharing.

Sunt maestra in auto-sabotaj. Oricat as imbatrani, oricate mi s-ar intampla, oricate as invata, oricate bucati in zona bucala mi-as administra, continui sa ma auto-sabotez. La munca, acasa, cu prietenii, cu iubitii, cu necunoscutii, cu oamenii care nu imi plac, chiar si cu oamenii care imi plac dar pe care nu ii cunosc. Sunt genul de om care pentru asa ceva chiar nu are nevoie de ajutor din afara. Ma ocup singura de toate! Probabil din cauza ca intotdeauna am fost un pic control-freak... Sa sumarizam.
- cand trebuie sa iau o decizie (de exemplu daca intr-o anumita directie trebuie actionat sau nu), voi lua mereu decizia care zgandare buba; nu suport pasivismul
- daca accidental se intampla sa zgandar o buba la care s-a mai umblat cu rezultate catastrofice (infectie, spitalizare, operatie, amputare), fiind absolut constienta ca sansele ca rezultatul sa fie diferit e insignifiant, voi zgandari fericita buba dimineata, la pranz, la ceai si la gustarea de dinainte de cina, cu pixul, cu paleta de muste, cu peria de par si cu orice minunatie abraziva; i'm a go-getter, you see :)
- atunci cand situatia explodeaza intr-un mod neplacut, nu numai ca sunt absolut surprinsa (:o Shocker!) dar sunt convinsa ca singura solutie la rezolvarea problemei este... da, ati ghicit... sa ne scarpinam in continuare; "all the way to the wood", cum ar spune Billie Joe Armstrong
- acum trebuie sa recunosc... s-a intamplat de cateva ori ca (urmeaza un citat absolut respingator de penibil, dar e de atat de "de prost gust" incat nu ma pot abtine) "instinctul meu de fata mare" sa nu ma insele, si atunci pot sa imi trantesc seara fundul pe canapea in fata televizorului si sa simt ca o merit; sa bem pentru asta
- si oricum, ca sa inchei cu o scuza (ma scuz eu fata de mine, evident), se spune ca e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva nu ai facut... e mai distractiv!

Tocmai mi-am dat seama ca e posibil, ba nu, e chiar probabil sa fi pierdut pe drum subiectul cu auto-sabotajul. Mai bine, oricum sunt sigura ca nu era un subiect foarte interesant... Flipped it. Si daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, va spun ca v-am impartasit un pic din ghiveciul asta pentru ca astazi la birou cineva mi-a spus "Cateodata, daca inchizi ochii si ignori un task care trebuie facut, o sa fii socata sa vezi in ce procent mare se rezolva de la sine. Mai freac-o si tu pe terasa...". "Task" si "terasa" in aceeasi fraza? Amin!

Deci sfatul zilei (bonus) e "Go for it!". Ce se poate intampla? (astept comment-uri cu scenarii cat mai scabroase)

Inchei cu "painter of the day": Pepijn van den Nieuwendijk.

Therapy? Mda.

2007-04-18T12:38:00.000+02:00

Aseara am auzit un concert live Therapy? . L-am auzit doar, pentru ca desi la Die Laughing am incercat sa cobor jos in Fire sa si vad concertul pret de o melodie, nu am reusit. Am esuat lamentabil. O combinatie letala de aglomeratie insuportabila, lipsa de aer, fum de tigara, fum de la masina de fum de pe scena, transpiratie evaporata in lipsa de aer si volumul mult prea ridicat al sunetului. Din fericire (o fericire relativa), baietii de la Fire au anticipat haosul si au instalat la etaj un ecran unde s-a putut urmari partial color concertul. Low and behold the miracles of modern technology:

In alta ordine de idei, a fost o seara placuta (dupa ce au plecat cohortele de la concert). Am vazut foarte multi domni in floarea varstei la concert, ceea ce mi s-a parut bestial (daca ma gandesc mai bine, e posibil ca in general media de varsta a publicului sa fi fost un pic mai ridicata decat de obicei). La bis au cantat trei melodii, printre care Nowhere si o varianta mai trezita a lui Diane. Poze:

Missy

Andy Cairns

Neil Cooper

Inchei cu "song of the day": Therapy? - Trigger Inside.

My 24th of April

2007-04-16T14:20:00.000+02:00

Tot la Arena, tot in Viena, de data asta cu trenul ca m-am trezit cam tarziu. Imi place cand biletele la concert ii ard buzunarul Andreei...

Inchei cu "song of the day": Lagwagon - Making Friends.

Clash of the Titans II

2007-04-12T10:07:00.003+02:00

... Bill O'Reilly says "Fuck You" back.

Inchei cu "site of the day": Kanardo.

Clash of the Titans I

2007-04-12T10:07:00.001+02:00

Snoop says "Fuck You" to Bill O'Reilly...

Inchei cu "song of the day": Motion City Soundtrack - The Future Freaks Me Out.

Ce poti face cu 10 lire (british)?

2007-04-11T16:04:00.000+02:00

Inchei cu "site of the day": Urban Retro.

Alberto Cerriteno

2007-04-11T15:38:00.000+02:00

Inchei cu "quote of the day": "Diplomacy is the art of saying 'Nice doggie!' until you can find a rock." - Will Rogers

Re: The Aristocrats

2007-04-11T14:50:00.000+02:00

I don't get it... Adica fac glumele cu Aristocratii? Sau se numesc asa dupa gluma aia?
Oricum, daca va zic ca nu exista coincidente... Scriu saptamana asta de subiectul respectiv si peste cateva zile dau pe strada de posterul asta.

Inchei cu "song of the day": The Bouncing Souls - Sing Along Forever.

Re: You

2007-04-04T17:33:00.000+02:00

Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

Inchei cu "song of the day": Myslovitz - The Sound Of Solitude.

We interrupt our regular program to bring you this special announcement.

2007-04-03T11:22:00.000+02:00

Imi cer scuze in avans, but I had to share.

Cannibal Corpse - Tomb of Mutilated

1. Hammer Smashed Face
2. I Cum Blood
3. Addicted To Vaginal Skin
4. Split Wide Open
5. Necropedophile
6. The Cryptic Stench
7. Entrails Ripped From A Virgin's Cunt
8. Post Mortal Ejaculation
9. Beyond The Cemetery

Tocmai cand Maria mi-a promis ca nu mai vorbeste despre anumite dejectii in prezenta mea pentru ca stie ca ma deranjeaza...

Inchei cu "song of the day": Digger - I Want My Hat Back.

Team Bunny on Easter Patrol

2007-04-02T13:00:00.000+02:00

Team Bunny

Shopping Bunny

Traffic Bunny

Porn Bunny

Inchei cu "quote of the day": "It is difficult to produce a television documentary that is both incisive and probing when every twelve minutes one is interrupted by twelve dancing rabbits singing about toilet paper." - Rod Serling

La Puteur

2007-04-02T12:24:00.000+02:00

Se vede treaba ca azi sunt foarte puturoasa si scumpa la vorbe... M-a tagguit Maria sa pun aici poze cu mine in fundul gol pe paturica, cu jucaria preferata, la serbarea din clasa intai si cu prima baita. Nu voi face asta pentru ca pozele respective sunt acasa nescanate... dar am una foarte amuzanta pe care v-o ofer (nu am mai postat o data asta?!).

H-Anyway, iata. De unde am plecat si unde am ajuns...

Inchei cu "site of the day": Cum arata casa lui vecinu'?